Panathinaikos Atena - Olympiacos Pireu este, fără discuție, unul dintre cele mai încinse derby-uri din lume. În rând cu Barcelona - Real Madrid, cu Boca - River Plate, cu „Fla - Flu” (Flamengo - Fluminense), cu Inter - AC Milan, cu Lazio - AS Roma, cu Manchester United - Liverpool, cu Steaua Roșie - Partizan și, dacă vreți, cu Steaua - Dinamo.
Din orice top al duelurilor de mare risc din lume nu poate lipsi acest Panathinaikos - Olympiacos (n.r. - în România s-a folosit și se folosește des și varianta Olympiakos, dar inclusiv site-ul oficial al clubului menționează numele Olympiacos scris cu c, nu cu k). Și vom utiliza și termenul de derby, chiar dacă el, la origini, desemna încleștarea unor cluburi din același oraș.
În 2014, BBC a denumit Panathinaikos - Olympiacos „cel mai nebun derby din Europa”, iar Daily Mail a pus, în 2019, pe locul 5 între cele mai aprige dueluri din lume acest „clasic” al Greciei.
Panathinaikos - Olympiacos este „clasicul” Greciei. „Eternul derby” din vechea Eladă s-a născut în România înainte ca duelurile Rapid - Venus și, din perioada comunistă, Steaua - Dinamo să capete aceeași etichetă. Panathinaikos - Olympiacos este un duel care și-a pus primii stropi de ură și de ironie după un meci de la București.
În timp, luptele granzilor Greciei au căpătat toate „ingredientele” unui derby - ură, violență, ironii fine sau grosolane și, mai târziu, spectacole pirotehnice și scenografii. Dar începutul fusese făcut în România, în 1930. În 2030 se va celebra centenarul acestei teribile rivalități.
Pentru a înțelege cât mai fidel ce s-a întâmplat trebuie păstrat însă firul cronologic al lucrurilor. La București doar s-a pus capac și s-a trecut într-o altă eră. Dar germenii urii care dăinuie și azi existau deja.
Încă dinainte de apariția sportului organizat, de la finalul secolului 19, începutul secolului 20, Atena a fost capitala, orașul elitelor, al burgheziei, iar Pireu, la polul opus, orașul muncitorilor năpăstuiți, al pescarilor și al docherilor din port care lucrau din greu pentru a-și asigura traiul.
La început, elitele au fost cele care și-au făcut cluburi. Pe 3 februarie 1908, un anume Giorgios Kalafatis a pus bazele a ceea ce atunci se numea „Podosferikos Omilos Athinon”. Clubul a trecut prin câteva „scurtcircuite”, „divorțuri”, dar din 15 martie 1924 avem ceea ce știm și astăzi „Panathinaikos Athlitikos Omilos”. Sau „Pao”.
Pe 10 martie 1925, s-a înființat Olympiacos Pireu. Și clubul a căpătat rapid o largă simpatie în rândul fanilor dintr-un motiv clar: ducea mai departe, prin nume și simbolul de pe emblemă, ramura de măslin, idealul olimpic.
Nu trecuseră nici 30 de ani de când la Atena se organizase prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne. În plus, era clubul celor mulți și săraci.
Cele două cluburi care reprezentau pături sociale diferite, aveau alte valori, erau din alte lumi, diferențele erau clare. Și era doar o chestiune de timp până să explodeze rivalitatea.
În plus, perioada anilor '20-'30 a fost pentru fotbalul din Grecia una plină de scandaluri, de campionate sau alte competiții amatoare sau profesioniste, ligi separate, discuții interminabile. Lucrurile erau greu de organizat în acel balamuc.
Iar cea care trebuia să închege cumva ceea ce oferea mai bun acest amalgam de cluburi și competiții era naționala Greciei. Primele discuții de aici au apărut. La început, cei de la Olympiacos au reclamat că în națională sunt preferați mai mult jucătorii de la Panathinaikos fiindcă sunt de la clubul bogaților.
În 1930, lucrurile balansau în favoarea celor de la Olympiacos, care reprezentau pătura socială săracă, dar erau un club destul de bogat.
Pe 25 mai 1930, România întâlnea Grecia, pe stadionul „ONEF” (Republicii de mai târziu, care a fost dărâmat pentru că în zonă s-a construit Casa Poporului). 15.000 de spectatori.
Meciul conta pentru Cupa Balcanică (prima ediție, câștigată chiar de noi), dar pentru „tricolori” era și ultima reprezentație înainte de plecarea la primul turneu final al Campionatului Mondial, din 1930.
Jucătorii aveau un dublu motiv să tragă tare și să impresioneze, fiindcă nu voiau să rateze deplasarea la Montevideo.
România a jucat fantastic și a câștigat cu 8-1. Rudolf Wetzer a marcat 5 goluri, stabilind un record de goluri într-un singur meci pentru un internațional român neegalat nici până azi!
Emerich Vogl, Ladislau Raffinsky, din penalty, și Ștefan Dobay, aflat la debut pentru națională, au întregit umilința oaspeților. Unicul gol al grecilor fusese marcat de Vasilis Andrianopoulos.
Iată și echipele. La greci, vom menționa în paranteze și cluburile de la care proveneau jucătorii.
ROMÂNIA: Lăpușneanu - Steiner, Burger - Raffinsky, Vogl, C-tin Stanciu - N. Kovacs, Deșu, R. Wetzer, Șt. Barbu, Dobay. Antrenor: Costel Rădulescu
GRECIA: Giamalis (AEK Atena) - Kourantis (Olympiacos), Ferlemis (Ethnikos) - Nikoforos Vikelidis (Aris), Konstantinidis (AEK Atena), Kostas Vikelidis (Olympiacos) - Vasilis Andrianopoulos (Olympiacos), Konstantinos Andrianopoulos (Olympiacos), Giorgios Andrianopoulos (Olympiacos), Leonidas Andrianopoulos (Olympiacos), Aggelakis (Aris). Antrenor: Jan Kopriva
Așadar, echipa umilită de România era compusă din 6 jucători de la Olympiacos, dintre care patru erau frații Andrianopoulos. Alți doi erau de la AEK Atena, încă doi de la Aris Salonic, unul de la Ethnikos Pireu. Și NICIUNUL de la Panathinaikos.
Grecii s-au întors în țara lor cu vaporul, cum de altfel și veniseră. Și au tras direct în portul Pireu. Unde, surpriză de proporții, îi aștepta un contingent serios de fani ai lui Panathinaikos, care i-au ironizat sau i-au certat că au făcut țara de râs.
Jucătorii umiliți la București au motivat acel rezultat prin faptul că au jucat pe un teren cu iarbă care, din pricina ploii abundente, se transformase într-un câmp de noroi. În Grecia, în acea perioadă se juca numai pe zgură. Nici iarbă uscată dacă ar fi fost, tot nu era o suprafață cu care ei să fie obișnuiți deja.
Fanii lui „Pao” îl cereau în națională pe primul lor mare idol, Angelos Messaris, considerat de mulți cel mai bun jucător grec din perioada interbelică.
Întâmplarea a făcut ca la șase zile de la meciul de la București, la Atena, pe stadionul „Leoforos” (și azi casa lui Panathinaikos, la 102 ani de la inaugurare) să fie programat derby-ul Panathinaikos - Olympiacos.
Grecia nu avea încă sistem divizionar, ci campionate zonale (Atena, Pireu și provincia nordică Macedonia). Iar campioanele acestor competiții regionale se întâlneau într-un fel de play-off, unde jucau fiecare cu fiecare, acasă și în deplasare.
Atât pentru Olympiacos, cât și pentru Panathinaikos, 1929 - 1930 era primul sezon în care se luptau la titlu. Acest campionat „panelenic” debutase în ediția 1927-1928 și fusese câștigat de Aris Salonic, dar „Pao” și „Oly” nu participaseră nici la fazele zonale. Certurile din diverse motive erau în floare.
În 1928-1929, din pricina neînțelegerilor și mai mari, campionatul „panelenic” nu s-a mai ținut deloc. Astfel că ajungem la ediția 1929-1930.
Panathinaikos a dominat clar campionatul Atenei, la Pireu s-a impus Olympiacos, iar din provincia nordică Macedonia venea Aris, campioana Greciei din 1928.
Acest play-off debutase pe 18 mai 1930 cu un Olympiacos - Aris 5-0. Și a venit ziua de 1 iunie 1930. Fanii lui Olympiacos, încrezători peste măsură în echipa lor, au ținut să-și ia revanșa față de rivali. Și au purtat pe străzile din centrul Atenei un coșciug înfășurat într-un steag în culorile rivalilor, alb-verde, anunțând cu emfază că „vor îngropa pe Panathinaikos”.
Pe teren, cei „îngropați” au fost cei de la Pireu. A fost Panathinaikos - Olympiacos 8-2! Este și azi cel mai mare scor înregistrat între cele două rivale de moarte!
Panathinaikos a câștigat neînvinsă acel campionat, primul ei trofeu major din istorie. Iar Angelos Messaris, „meseriașul” pe care ei îl voiau în națională, a fost golgheterul acelui play-off care îi făcuse pe alb-verzi campioni, cu 7 reușite în 4 meciuri.
Fanii lui Panathinaikos au găsit imediat un răspuns pe măsură la gestul cu plimbatul coșciugului pe străzile Atenei făcut de cei de la Olympiacos.
Au compus un cântec în care au celebrat golurile lui Angelos Messaris contra lui Olympiacos și le-au adus aminte rivalilor că „ați luat opt goluri în România pe iarbă și pe noroi / dar ați luat opt și la noi pe un teren OK”.
Ani la rând, fanii lui Panathinaikos le-au amintit prin cântec rivalilor despre umilințele din 1930 de la București și de la Atena.
Celebrul serial tv „Football derbies” a explicat cu ani în urmă rădăcinile urii dintre Panathinaikos și Olympiacos. Acolo a fost consemnată și explicația unuia care a asistat la umilințele din 1930.
Achilleas Grammatikopoulos, portarul lui Olympiacos între 1928-1944 (!), a fost la București cu naționala Greciei, dar a fost doar rezervă.
„Ne-am întors din România cu o navă care se chema «România». Fanii lui Panathinaikos ne-au așteptat în port și ne-au ironizat pentru că am luat 8 goluri. Scuza colegilor mei a fost că terenul a fost prea noroios.
Pe de altă parte, singurul jucător care a marcat a fost Wetzer, un jucător maghiar care juca pentru România. A marcat 7 dintre cele 8 goluri (n.r. - Rudolf Wetzer era născut la Timișoara, pe 17 martie 1901, când acest oraș făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Contra Greciei a marcat 5 goluri, nu 7).
Duminica următoare, Olympiacos a jucat cu Panathinaikos și a primit iar 8 goluri”, și-a amintit legendarul Grammatikopoulos, poreclit Zamora, după celebrul portar spaniol al vremii Ricardo Zamora.
Născut pe 28 septembrie 1908, Achilleas Grammatikopoulos a încetat din viață pe 30 decembrie 2008, la vârsta de 100 de ani!
Ați meritat victoria! Nici nu ne vine să telegrafiem acasă!
- Nikoforos Vikelidis, pentru „Rampa”, după România - Grecia 8-1
8-2este scorul-record din derby. Panathinaikos a bătut-o pe Olympiacos cu acest scor la 1 iunie 1930
74.452de spectatori este cea mai mare asistență înregistrată la derby, pe 18 noiembrie 1984
30de victorii în plus are Olympiacos față de Panathinaikos în întâlnirile directe: 87 victorii Olympiacos, 76 de remize și 57 de victorii pentru Panathinaikos
47de titluri are Olympiacos, record în Grecia. Cei din Pireu au recordul și de Cupe ale Greciei - 28, dar și la Supercupa Greciei - 4
20de titluri are Panathinaikos. Dar și cel mai important rezultat al unei echipe din Grecia în cupele europene: finala Cupei Campionilor Europeni cu Ajax Amsterdam în 1970-1971
{{text}}