Criza și repriza

Continuarea unei știri. Și a unei neștiri

Informația pe care am furnizat-o în emisunea de la Digi Sport despre un conflict în vestiarul lui Dinamo dintre Golubovic și Kopic pe tema Amzăr, a cărei origine a fost o sursă din vestiar, a fost întâmpinată cu consternare și negare de Andrei Nicolescu, administratorul special al clubului.

Mai mult, pentru a arăta că nu e nimic între ei (în afară de un fular care promovează o agenție de pariuri), antrenorul și portarul s-au pozat unul lângă celălalt, zâmbet lângă zâmbet.

Am savurat îndelung mai ales surâsul lui Kopic, un om care altfel pare a avea mereu un nor de furtună deasupra capului și în viața căruia pare că plouă continuu. A fost reconfortant să-l văd destins și aproape că m-a convins. N-a fost, dom’le, nimic! Sau a fost ceva, ceva?...

Ce a fost

Printr-o a doua sursă se dovedește că totuși ceva a fost. După meciul cu Petrolul (și nu după cel de la Galați, cum greșit s-a interpretat, eu n-am spus asta, dar nici n-am precizat partida, poate de aici confuzia), Golubovic a intrat nervos în vestiar și a întrebat cine a avut ideea introducerii în joc al lui Amzăr, cel care făcuse penaltyul controversat. Mănăstire-ntr-un picior, ghici, Zeljko, cine-i?

Această a doua sursă a negat o îmbrânceală, dar nu și atmosfera tensionată și un anumit blocaj relațional. Retrag, așadar, până când s-ar dovedi altfel, ideea unei dispute fizice între jucător și tehnician. De altfel, de fiecare dată când am furnizat astfel de informații provenite din surse credibile, deci și în cazul ăsta, am spus că trebuie pus un semn de întrebare, că e necesar să ascultăm ce spun și părțile, dacă există și alte mărturii etc.

Oricum, în fotbal adevărul e mereu în dezvoltare. Acest sport a ascuns și a negat atâtea lucruri care mai apoi s-au dovedit perfect reale încât e ca în povestea cu Petrică și lupul. Asta nu scuză erorile. Și nici nu incriminează apriori pe oricine. Dar nu e ca și cum ai zice că a apărut un mort în curtea Academiei, ca să parafrazez un celebru înaintaș. Înaintaș nu ca poziție pe teren, să se consemneze.

Miracolele

Ceea e perfect clar și vizibil chiar și de pe fața întunecată a Lunii e înțepenirea în viteza a doua a echipei despre care ne pregăteam să zicem că e pe care să săvârșească un al treilea miracol, după Liberec și cel al promovării. Că pe ăla cu petardele apărute ca prin minune în galeria echipei la meciul cu (pe atunci) Steaua nu îl punem, l-au decăzut din drepturi Jandarmeria și chiar fanii recunoscând că jucătorii le-au furnizat materialul interzis. Iarăși o știre negată la vremea ei. Dar toate ies la iveală. Răbdare!

Post și rugăciune

Problema azi e că echipa arată a rachetă rămasă fără combustibil. Îi ajunge de o repriză. Câteodată, nici atât.

Nicolescu, care a refuzat fair-play să dea vina pe alți factori decât evoluțiile slabe ale echipei, i-a mulțumit lui Allah că s-a încheiat Ramadamul, iar alde Gnahore, Abdallah sau Selmani se pot alimenta și cât e soarele pe cer. Dar cei de la Dinamo nu știau că acest post musulman nu pică în iunie, ci în timpul luptei crâncene pentru supraviețuire?

A, dar stați așa! Poate că lui Iglesias i-a murit sprintul când să îl blocheze pe Tănasă, omul golului de coșmar pentru alb-roșii, tocmai pentru că a tinut post. Ori poate că Pavicic a trecut la biserica rusă. Și până la Paște mai e. Și doar o dezlegare la pește mai e.

Momentul lui Kopic

Aceiași jucători care au scos căruța din șanț riscă acum să o bage înapoi. Nu cumva și pentru că atmosfera din echipă nu mai e ca la început?

E o utopie să crezi că o posibilă deteriorare a relațiilor, bisericuțele care se creează în astfel de loturi multinaționale sub presiune și eventualele conflicte vor trece pe sub radar. Dinamo e mereu sub lupă, și dacă luptă, și dacă nu. E în ADN, la fel ca DDB.

Echipa se află într-un moment de intersecție. Kopic, dincolo de a dezminți, are nevoie de a nu se minți. E pe muchie de cuțit. Acum se va vedea ce fel de antrenor e, dacă se poate ridica deasupra orizontalei tacticii la verticala unui comandant carismatic.

Plânsul

Sau poate că următoarea ședință de pregătire a meciului o vor face șefii clubului. Pe tablă nu trebuie să afișeze scheme complicate, ci doar un număr. Poate două. Bugetul clubului și media salarială a titularilor. Din fericire, și pentru creștini, și pentru musulmani 7.000 de euro se scrie la fel. Dacă ar fi în sală, Dorinel Munteanu ar începe să plângă.