Surprinzătoare, dar explicabilă prin ratarea obiectivelor asumate, demiterea bulgarului Petev de la Universitatea Craiova, clasată totuși pe locul 3, a încins iarăși discuția privitoare la statutul antrenorilor din Superligă. Competiție în care numai 6 echipe, FCSB, Rapid, Farul, UTA, Oțelul și Hermannstadt, și-au păstrat băncile tehnice de la începutul sezonului.
Celelalte 10 le-au tot schimbat. Sepsi, U Cluj, Poli Iași și Dinamo de două ori, CFR, Petrolul și Voluntari de trei, Universitatea Craiova de patru, Botoșani de cinci, iar FCU Craiova, recordmenă în materie, chiar de opt! Mai e nevoie de comentarii?!
De spus că n-au fost și nu sunt mai siguri de pozițiile lor nici antrenorii români de peste hotare. Deși aceștia, cu excepția lui Răzvan Lucescu și a lui Loți Boloni, care el însuși se recomandă însă ca produs al școlii franceze, au lucrat mai ales în campionate obscure. Anonime. În zona arabă ori și mai departe, cu observația că nici măcar acolo n-au prins rădăcini. Mai devreme sau mai târziu, de regulă mai devreme, înainte de termenele convenite, au fost dați afară. Li s-a arătat ușa.
Ca atare, în pofida semnării unor înțelegeri de durată, Mutu s-a trezit concediat din Azerbaidjan, Dan Petrescu din Coreea de Sud, Reghecampf din Arabia Saudită și, ultimul pe listă, Rădoi din Emirate. Nu-l includ aici și pe Șumudică deoarece fotbalul turc e dintr-o categorie superioară.
Din solidaritate cu respectivii, ca de la român la român, ne-am obișnuit să zicem că ei s-au despărțit amiabil de fostele lor echipe. Că n-au mai rezistat departe de casă și au demisionat. În realitate însă, cum ziceam, li s-a arătat ușa. Drumul spre aeroport.
La fel de trist e și că, regretabil, nu puține sunt cluburile de aici care-i așteaptă cu nerăbdare pe cei demiși, ba se și înghesuie să le ofere contracte atrăgătoare. Subiectul ar merita dezvoltat. Până atunci, să constatăm că tehnicieni care nu-și găsesc rostul te miri unde, la capătul lumii, sunt luați de buni, dacă nu și de modele, în Superligă! Sunt curtați, doriți și chiar vânați, de unde încă o notă proastă pentru fotbalul nostru. Mulțumit cu ce refuză niște neica nimeni, chiar încântat!
Mâhnit din pricină că au dispărut noțiunile de Domn Profesor și Mister, cum erau apelați antrenorii în tinerețea sa, Gică Hagi deplângea lipsa aprecierii și a respectului față de o profesie altădată la mare preț. Are dreptate. Iată de ce cred că, în folosul continuității și al stabilității la nivelul echipelor, Federația și Liga ar trebui să intervină pentru schimbarea lucrurilor. N-ar strica să încerce. Măcar atât.
De pildă, întrucât Regulamentul stipulează că un antrenor poate lucra într-un campionat la maximum două cluburi, nu și la al treilea, sub nicio formă, de ce nu li s-ar limita și cluburilor dreptul de a angaja într-un an doar doi ori trei antrenori, vi se pare aberantă o asemenea propunere?
Oare să conteze atât de tare, decisiv, amănuntul că numai cluburile votează, nu și antrenorii? Nu vă ambalați!, întreb, nu dau cu parul.
{{text}}