Dacă la băieți lucrurile scârțâie în campionat, unde Rapid nu a reușit încă să câștige în play-off-ul Superligii și a coborât de pe locul 2 pe 5, în schimb, la echipa feminină a giuleștenilor lucrurile merg șnur.
Pe terenul de la baza Constructorul, unde se și antrenează elevii lui Cristiano Bergodi, echipa feminină de senioare a surclasat-o duminică pe FC Voluntari cu 9-0 (6-0). Și a obținut astfel și matematic prima promovare, din Liga a 3-a în Liga a 2-a, în al doilea an de la înființare, câștigând Seria a 4-a.
FOTO. Rapid a dezmembrat-o pe FC Voluntari
Fetele pregătite de fosta internațională Speranța Popescu au defilat în Seria a 4-a a Ligii a 3-a, fiind singura echipă din acest eșalon care are victorii pe linie, 9, și un golaveraj de 67-3. Meciul, la care a asistat și un grup de suporteri „înarmați” cu steaguri, o tobă și cântecele galeriei, n-a avut istoric.
Rapidistele au dominat total și scorul putea fi mult mai mare. Iar la final au deschis șampaniile și au cântat împreună cu fanii, familiile și prietenii. Alexia Cârjan, autoarea unui hat-trick, încă din prima repriză, a plecat acasă și cu un cadou special, mingea de joc.
VIDEO. Speranța Popescu, antrenoarea Rapidului: „Sunt mândră de fete și la anul vrem să promovăm iar”
La final, antrenoarea Speranța Popescu era și ea copleșită de emoții: „Sunt foarte fericită și mândră de aceste fete. Nici nu pot să descriu în cuvinte ce simt. E o zi pe care nu o voi uita niciodată! Poate că multă lume nu ne dădea mari șanse, dar eu lucrez cu fetele de mult, știu ce potențial au, cum sunt și vor ajunge, cu siguranță, și în prima ligă. Mai vin suporteri la meciurile noastre, dar sper ca odată cu această promovare să avem și mai mult suport din partea galeriei. Știu că ei vor fi alături de noi”.
A continuat spunând că „aici, la Rapid, avem multe jucătoare talentate, dar nu doar la prima echipă, ci și la cea de junioare. Avem câte două-trei fete la fiecare dintre loturile naționale. E un motiv în plus de mândrie, pentru că se vede și munca mea de zi cu zi cu ele. A fost foarte bună inițiativa Federației de a înființa echipe feminine pe lângă cele de Liga 1.
Avem condiții foarte bune, fetele sunt echipate ca și seniorii, nu se face nicio diferență. Acum fac eu cinste fetelor, dar sper ca la finalul campionatului să fie răsplătite și cu o primă de promovare. Visul meu e să ajungem la anul în prima ligă și sper să se îndeplinească”.
VIDEO. Au și fetele de la Rapid un mini „Cristi Săpunaru” al lor
În partea a doua a meciului a intrat pe teren și o puștoaică de numai 14 ani, Mădălina Dodu. E doar o mână de om, dar e o mică războinică pe teren, la fel ca și idolul ei, Cristi Săpunaru. E și motivul pentru care poartă același număr, „22”, iar colegele o strigă chiar cu numele căpitanului Rapidului.
„Am fost la meciuri ale Rapidului și mi-a plăcut de Săpunaru. Am văzut că joacă bine și așa a ajuns să fie idolul meu. De aceea port și numărul lui. Știe că îl admir, am vorbit cu el, mi-a zis să am grijă și să-i calc pe urme”, a spus Mădălina. Este mijlocaș și elevă în clasa a 8-a, iar visul ei este „să ajung precum Cristi Săpunaru!”.
VIDEO. Ziv Guttman, după promovarea Rapidului în Liga 2: „Sper ca și cei de acasă, din Israel, să fie bine”
Printre marcatoarele Rapidului s-a numărat și Ziv Guttman, o jucătoare israeliană de 18 ani, stabilită aici de 4 ani. Visează ca într-o zi să ajungă să joace la Barcelona sau în Premier League.
A dat un gol superb, vinclu dintr-o lovitură liberă de la 18 metri, mingea luând efect și lovind bara subțire din poartă, o execuție care l-ar face invidios pe orice jucător.
„Bat bine loviturile libere, dar de obicei nu chiar așa. A fost un gol frumos și sunt mândră că l-am dat. Nu pot să iau mingea acasă, fiindcă am dat-o unei colege, care a marcat un hat-trick. Joc de la 13 ani, am început la FC Voluntari când am venit în România, dar am venit la Rapid și acum e prima promovare. Joc și în naționala U19 a Israelului, abia am revenit de la un turneu cu echipa țării mele”, a spus aceasta.
Este aici împreună cu mama, tatăl și cei doi frați, dar este îngrijorată de atacul Iranului împotriva tării sale: „Este foarte greu să fii departe de familie în astfel de momente. Sunt aici cu ai mei, dar restul rudelor, toți prietenii, sunt acolo. Vorbesc cu ei zilnic, îi am în suflet și simt că joc pentru ei.
Sunt bine deocamdată acolo, dar am prieteni, băieți și fete, care au împlinit 18 ani și merg în armată, fiindcă este această situație de alarmă generală. E foarte periculos, mi-e teamă pentru ei, dar sper să fie bine până la urmă. Este greu să fiu departe de ei și aș vrea ca acest război să se termine cât mai repede!”.
{{text}}