Știm cu toții cum stau lucrurile. Am învățat din copilărie, prin fotbalul juvenil, când ni se dădea de înțeles repede că „să bagi materiale" e un procedeu la mare preț pentru antrenori. Știam ce înseamnă, nu avea nimic de-a face cu agresivitatea pozitivă, proclamată de tehnicieni pe la flash-interviuri, sau cu respectul față de adversar, care trăiește tot din fotbal.
Acum vedem meciuri din Premier League, din Bundesliga, din La Liga. Meciuri aprige, fotbal cu intensitate, agresivitate la maximum. Dar acolo e vorba despre valoare, despre respect, despre știința de a intra în dueluri. Se caută mingea, nu gioalele.
La noi, agresivitatea nu e pentru a câștiga un duel, ci e om la om, tare, care pe care, prin el, nu contează, să vadă „Mister" de pe bancă cum te duci la "pe ei, pe mama lor!", cum sar așchii din ălălalt. Nu sunt toate cu intenția de a-l scoate din joc, dar mustesc de nepăsarea față de ce ar putea urma pentru adversar.
Nu e neapărat despre Dinamo, ai cărei jucători au reușit performanța să rupă doi adversari în ultimele 3 etape. Luca Mihai de la Poli Iași și Romario Benzar de la FC Botoșani, ambii cu traumatisme craniene, au ajuns de pe teren direct la spital după duelurile cu "câinii" Homawoo și Abdallah. Șeroni a scăpat.
Ceva mai încolo în timp, în septembrie, Țicu i-a rupt "doar" piciorul lui Dragoș Iancu. Victima a stat 6 luni.
Iar la comisie, până la urmă, Țicu a rămas cu o suspendare pe care ar fi primit-o și dacă ar fi scuipat, doar 8 etape din cele 16 inițiale.
Pentru că, nu-i așa, și comisiile sunt ca un fel de „Mister". Dau amenzi mari cluburilor pentru tot felul de prostii ale fanilor sau fiindcă un antrenor mai scapă o înjurătură la un arbitru, umflând conturile FRF și LPF, dar când e vorba depre agresivitate zvârlită dincolo de agresiune, le apucă mila.
Homawoo nici n-a fost eliminat pentru ce i-a făcut lui Luca Mihai, iar Abdallah va lua probabil doar două etape de suspendare. Sunt doar niște exemple dintr-un fotbal în care lipsa de valoare și de educație se tot ascunde sub preșul implicării totale, de genul „uite, domne, vrea, se bate, își dă viața pe teren". Bullshit!
Nu știu cum mai pot fi educați acești „ciobănași" (să mă scuze ciobanii!), acești prerupători prin așchiere pe oasele altora din fotbalul românesc. Arbitrii ori nu văd, ori închid ochii, cei din VAR dorm bine mersi, comisiile îi mângâie cu suspendări de catifea. Normal că dacă sistemul nu ia măsuri, vor continua să bage "materiale". Fiindcă n-au niciun stres, scapă ușor. Ce-or face ceilalți prin spitale?! Ce mai contează....
{{text}}