Aflată la cel mai bun rezultat al ei în turnee WTA 1000, Jaqueline Cristian, 25 de ani, locul 73 mondial, simte că se află într-un moment bun și că de când a schimbat antrenorul, înfruntă meciurile cu adversare tari cu mai multă încredere.
Jaqueline Cristian a vorbit după victoria cu Barbora Krejcikova, 28 de ani, ocupanta locului 27 WTA și campioană de Mare Șlem, 2-6, 6-0, 6-2, din turul secund, despre cum a simțit meciul, elementele de distragere, dar și despre încrederea pe care o clădește alături de antrenorul Javier Marti și resursele latente pe care le are.
Jaqueline Cristian, după calificarea în turul 3 la Madrid Open
- Jaqueline, felicitări pentru victorie, un meci plin de evenimente dar și cu multă bucurie la final, cum a fost pentru tine?
- Da, am intrat un pic emoționată și iar nu găseam prea prea ușor terenul în primul set. Au fost și multe lucruri care se întâmplau, era greu, cu cei de la meciul din spate, chiar era groaznic zgomotul, dar mă rog, nu puteam să mă plâng de chestia asta pentru că și ea se plângea în același timp și am zis: OK, amândouă suntem în situația asta, deci trebuie să gestionez cumva.
Dar după aceea, ușor-ușor, am început să mă simt mai bine și mi-am dat seama și de planul tactic pe care trebuie să-l joc cu ea după primul set. Și am stat la luptă, după cum știți, îmi place să mă lupt (râde).
Jaqueline Cristian: „Am zis că n-am nimic de pierdut”
- Și apoi?
- După aceea în setul doi mi se pare că am fost mai pozitivă, am avut o atitudine mai bună, am crezut mai mult în mine, am zis că n-am nimic de pierdut și am zis doar trebuie să mă bucur pentru că de asta am câștigat trei meciuri, ca să ajung în turul doi și să joc, de-aceea sunt aici și după am început ușor-ușor să-mi adun jocul, să-mi fac planul meu de joc, să nu mai intereseze. N-am mai auzit nici tribuna din spate, deci a fost OK.
Tactic trebuia să un joc un pic mai mult pe rever, să fiu mai constantă cu serviciul, trebuia să fiu mai atentă la slice-urile ei
– Jaqueline Cristian
- Când ai chemat trainer-ul a fost din cauză că a zburat zgură?
- Înainte de o lovitură a fost o rafală de vânt și mi-a venit zgură în ochi, am vrut să o scot și am frecat ochiul și am făcut mai rău. După aceea nu mai puteam să țin ochiul deschis și mi-au dat niște picături, lacrimi artificiale și mi-au uns ochii.
Jaqueline Cristian: „Dacă la antrenamente poți, poți și la meci, e clar”
- Ești la cel mai bun rezultat al tău într-un turneu WTA 1000, turul al treilea, cum îți sună?
- Sunt foarte fericită, dar vă spun sincer, la modul la care m-am antrenat în ultimul timp, de când mi-am schimbat antrenorul și viziunea pe care o are asupra jocului și felul în care mă simt pe teren, de când efectiv mor la antrenamente, când joc cu fetele astea, mi se pare că chiar am de unde. Adică și astăzi mă gândeam că în unele raliuri mi-era mai greu contra antrenorului la antrenament decât cu ea și am zis Jaq, trebuie să stai și să fii realistă.
Până la urmă, dacă la antrenamente poți, poți și la meci, e clar. Dar normal că sunt foarte fericită, încă nu simt că sunt la sută la sută față de cum joc la antrenamente și de aceea chiar nu vreau să pun așteptări pe mine sau ceva. Este însă un feeling bun pe care îl am și pe care îl urmez și care îmi de foarte multă încredere, pentru că până la urmă, da, meciurile câștigate te ajută foarte mult, dar rutina și antrenantele pe care le ai în spate, alea-s baza.
Nu vreau să mă gândesc să-mi pun limite, o iau de la zi la zi. Mâine am o zi liberă și pot să mă mai duc un pic la antrenament, dar e bine, am un feeling bun
– Jaqueline Cristian
- Au fost din nou foarte mulți români, iar când s-a ajuns la decisiv s-a umplut tribuna!
- Asta m-a bucurat supermult. Am auzit o grămadă de români, inclusiv cei care udă terenurile sunt români, se simte, chiar ajută foarte mult.
{{text}}