Mersul cu spatele, „de-a-ndoaselea” sau „retro-walking”, spuneți-i cum vreți, dar practicați-l! Vă poate scăpa de durerile de spate, de genunchi și de artrită.
În vara anului 1915, pornind de la un pariu pe o sumă consistentă - 20.000 de dolari, acum echivalentul a 4.250 de dolari - Patrick Harmon (50 de ani), patronul unei tutungerii, și-a propus o ciudățenie ieșită din comun: să parcurgă mergând cu spatele distanța dintre San Francisco și New York.
Americanii ar spune 2.566 de mile. Europenii - 4130 de kilometri. Mult, în oricare dintre sistemele de măsurare. Și asta în linie dreaptă.
Traiectoria pe care Harmon a pretins că a urmat-o a măsurat însă 3.900 de mile, adică 6.300 de kilometri.
Pariu câștigat - 290 de zile de mers cu spatele
Înarmat cu ajutorul unui prieten care să-l ghideze și o oglindă retrovizoare lipită de piept - ca să vadă pe unde umblă - Harmon a străbătut America de pe o coastă pe alta în 290 de zile de-a-ndăratelea.
După ce a încheiat epuizanta călătorie, Harmon a declarat că acest efort i-a făcut gleznele atât de puternice încât „ar fi nevoie de un baros pentru a le disloca”.
Potrivit unor studii mai noi, citate de BBC, Harmon știa el ce știa. Mersul cu spatele poate avea avantaje atât pentru sănătatea fizică, dar și pentru cea mintală.
Într-un episod al podcastului Just One Thing, dr. Michael Mosley a explorat acest hobby cu trecut bogat.
Când mergem cu spatele, inversăm biomecanica obișnuită a corpului
Încă de la începutul secolului al XIX-lea, oamenii mergeau astfel sute, ba chiar mii de kilometri. Majoritatea acestor aventuri era rezultatul pariurilor sau al dorinței de a stabili recorduri ciudate.
De multe ori, inițiativele de a străbate orice distanță de-a-ndăratelea se lăsau cu membre rupte sau alt fel de accidentări.
Însă fizicienii și doctorii zilelor noastre spun că, inversând biomecanica obișnuită a organismului uman, mersul de-a-ndoaselea aduce o mulțime de beneficii, în primul rând la nivel fizic.
Și creierului îi „place” mersul cu spatele: e mai reactiv și își amintește mai bine detaliile
Este deja folosit cu succes în fizioterapie, ajutând mult la durerile de spate și de genunchi. Dar și la nivel psihic, potrivit altor studii, care susțin că retro-walking-ul îmbunătățește abilitățile cognitive - memoria, timpul de reacție și capacitatea de a rezolva diverse probleme.
Dincolo de pariuri trăsnite și recorduri inedite, mersul cu spatele în scopuri terapeutice își are, se pare, izvoarele în China antică. În ultima vreme însă cercetătorii și medicii din SUA și Europa au găsit în acest obicei o metodă de a îmbunătăți performanța sportivă și de a întări forța musculară.
.Janet Dufek, expertă în biomecanică la University of Nevada, studiază mișcarea cu spatele de peste două decenii.
Alături de echipa sa de cercetători a stabilit că mersul de-a-ndoaselea, practicat câte 10-15 minute pe zi, timp de o lună, a crescut flexibilitatea tendoanelor poplitee (cele din spatele genunchilor) în cazul subiecților - 10 studente în stare fizică excelentă.
Acest tip de mișcare poate întări și mușchii spatelui, ajutând coloana vertebrală să devină la flexibilă și mai stabilă.
Dufek a făcut un pas mai departe și și-a ales un grup de studiu format din cinci sportivi. După câteva săptămâni de mers cu spatele, aceștia au declarat că durerile de spate de care sufereau s-au ameliorat considerabil.
Deplasarea de-a-ndăratelea arde mai multe calorii decât mersul obișnuit
Mersul și alergarea cu spatele reprezintă deja exerciții frecvente în sporturile de echipă, în tenis sau scrimă - discipline care cer practicanților lor să se deplaseze cu rapiditate înainte, înapoi sau chiar lateral.
Pentru că reduce presiunea pusă asupra articulațiilor genunchilor, alergarea cu spatele îi și protejează pe sportivi de accidentări.
Dar nu numai sportivii pot profita de pe urma mersului de-a-ndăratelea. Pacienții de toate vârstele care suferă de obezitate, osteoartrită sau paralizii post-AVC spun că au observat ameliorări în starea lor de sănătate, după acest exercițiu.
Și pentru cine vrea să slăbească, încet, dar sigur, retro-walking-ul e o soluție bună și palpitantă - explicația fiind una simplă: caloriile se ard mai repede atunci când mergi cu spatele decât atunci când mergi normal.
Călcâiul e scutit de presiune în timpul deplasării cu spatele
"Biomecanica mersului cu spatele e total diferită de cea a mersului normal”, a spus Janet Dufek. „Când mergem invers, genunchiul și șoldul își reduc numărul de mișcări, la nivel articular, iar asta îi poate ajuta pe cei care se refac, de exemplu, după intervenții chirurgicale ortopedice”.
O altă diferență între cele două tipuri de mers - normal versus cu spatele - este că, în cazul primului, pasul începe cu presiune pe călcâi, în vreme ce în cazul celui de-al doilea, mișcarea începe pe vârful degetelor și uneori călcâiul nici nu atinge solul.
Asta aduce un impact redus la nivelul articulațiilor genunchilor, activând, în schimb, alți mușchi pe care în timpul mersului obișnuit omul nu-i folosește.
Totodată, cei care practică mersul sau alergarea cu spatele dezvoltă, în timp, reacții mai rapide, poate datorită faptului că creierul lor este deja obișnuit să coordoneze mișcări ieșite din comun.
Un alt avantaj al mersului invers e că astfel ne poate dezvolta propriocepțiunea - capacitatea trupului de a ști în orice moment unde se află, ce mișcări face, cum se raportează la obiectele din jurul său.
Cercetătorii moderni i-au dat dreptate lui Harmon - articulația gleznei absoarbe cea mai mare parte a șocului în timpul mersului de-a-ndoaselea. Asta înseamnă, într-adevăr, glezne mai puternice, dar și alte beneficii.
În timpul mersului de-a-ndoaselea, creierul iese din zona lui de confort
În clipa în care ne deplasăm cu spatele, cortexul prefrontal, parte a creierului care guvernează capacitățile cognitive cum ar fi luarea deciziilor și rezolvarea problemelor, este mai activ decât atunci când mergem normal.
Un alt studiu a fost efectuat în Olanda pe un eșantion de 38 de participanți supuși unui test Stroop – care utilizează o serie de stimuli contradictorii, cum ar fi cuvântul „albastru” scris cu litere roșii, ca să pună la încercare viteza de reacție.
Subiecții au fost puși să reacționeze în timp ce mergeau normal, lateral sau cu spatele.
Cei care au mers de-a-ndoaselea au avut cei mai buni timpi de reacție, deoarece creierul lor se obișnuise deja cu o sarcină pe care nu o executa în mod normal.
O altă cercetare a demonstrat că deplasarea inversă - inclusiv vizionarea unui film cu alți oameni care merg cu spatele, ba chiar simplul fapt de a ne imagina că mergem în acest fel - a îmbunătățit abilitatea celor care au făcut parte din grupul de studiu de a-și aminti unele informații.
Mersul invers e amuzant, dar și primejdios
Există și pericole ale mersului cu spatele? Desigur. Cum ochi la spate nu avem, nu știm cum să evităm obstacolele, iar asta uneori aduce căderi nefericite și accidentări grave. Dar Janet Dufek crede că ineditul acestui tip de mișcare poate fi un motiv bun ca s-o încercăm.
„Sunt și alte feluri de a ne activa articulațiile picioarelor - înotul, tai-chi-ul, fizioterapia. Dar de ce să nu facem din asta o activitate distractivă?”, spune cercetătoarea.
Deși ideal ar fi ca mersul cu spatele să fie practicat în aer liber, pentru a evita accidentele putem folosi banda de mers, la sală sau acasă.
{{text}}