Despre campioana multinațională a handbalului românesc

CSM a pierdut manșa tur cu Metz (24-27), cu doar două românce într-o echipă care totuși reprezintă România în Liga Campionilor

Am fost unul dintre cei șase mii care au urcat duminică după-amiază colina Piscului, către Polivalentă. Pe vremuri mergeam des la handbal, dar a trebuit să treacă vreo două decenii pentru reînnodarea legăturii fizice, directe, cu acest sport.

La ultimele mele vizite, în săli era parchet pe jos, se auzeau tălpile adidașilor scârțâind, iar lângă băcile de rezerve stăteau cutii de tablă cu „sacâz”, cleiul acela care te ajută să nu scapi mingea. Astăzi sunt alte… materiale ajutătoare, dar e și alt handbal. Multă forță, chiar și la feminin. Cel masculin aproape că a devenit o ciocnire între oțeluri speciale.

Show americănesc

CSM a pierdut la trei goluri, într-o atmosferă americănească, de show zgomotos, însuflețit de decibelii boxelor, iar mirosul predominant a fost cel de popcorn. (Pe vremuri, în Floreasca se ronțăiau semințe).

E impresionant atașamentul publicului față de o campioană a României al cărei ultim titlu continental suprem datează de nouă ani. Și e de-a dreptul tușantă afecțiunea cu care sunt înconjurate Cristina Neagu și Crina Pintea, dar mai ales Cristina.

Două monumente ale handbalului

Crinei i se apreciază truda pe ambele semicercuri, Cristinei îi sunt savurate reușitele în atac, cele 9 goluri pe care le-a dat cu Metz dând practic foc sălii. E greu de spus dacă vreo vedetă a fotbalului intern (poate Florinel Coman, poate Săpunaru, poate Mitriță) se bucură de o asemenea admirație necondiționată.

Poate că da, pentru că stadioanele sunt sub cerul liber, iar ovațiile de acolo se risipesc, sunt mai greu cuantificabile, cât timp cele la adresa Cristinei sunt zăgăzuite sub acoperiș, auzindu-se și mai tare.

Cinci românce pe o listă de 16

Altceva e însă mult mai observabil în tot ce înseamnă CSM, multipla noastră campioană. Anume lipsa româncelor din teren. Pe lângă Cristina și Crina, Adi Vasile a mai scris pe foaia oficială doar  trei nume românești. Dana Rotaru, Angela Stoica și Alexandra Dindiligan, însă complet inoperante în meci.

În rest, 13 pașapoarte ale altor nații, pe lista unei echipe care nu doar că e campioana României, ci reprezintă (inclusiv ca susținere financiară) o capitală europeană cu peste două milioane de cetățeni români.

Un fenomen la scară largă

S-ar putea ca în paragrafele de mai sus să fie doar o teorie a chibritului, ușor de contrazis prin lozinci contemporane care ne tot amintesc de libera circulație, de o lume, practic, fără frontiere.

Întrucâtva corect, cât timp la Real Madrid, la fotbal, există un singur titular autohton (Dani Carvajal), iar la Manchester City sunt cel mult vreo doi-trei englezi. Dar fotbalul din Spania și din Anglia are o cu totul altă putere de regenerare decât handbalul feminin din România.

Nenumăratele jucătoare străine de la CSM, unele veritabile valori mondiale (Kobylinska, Glauser, Zaadi, Arntsen), altele mai puțin, ocupă locurile pe care s-ar putea afirma tinere talente de la noi.

Ce va fi fără Cristina și Crina?

Nu e un discurs patriotard, scuze dacă au răzbătut „miasme” tricolore! E doar îngrijorare. Nu că s-ar putea să nu se califice campioana României în Final Four, în urma returului din Franța, unde acum are doar șansa a doua, pe care de fapt a avut-o de la început. Ci mai ales ce se va întâmpla când Cristina și Crina, care au o vârstă, vor abandona.

Va deveni CSM o echipă eminamente multinațională, fără nimic autohton? Poate că n-are nicio legătură cu subiectul, dar parcă trăiești cu totul alte senzații când Corvinul Hunedoara se califică în finala Cupei României la fotbal fără niciun jucător străin în lot.