Cristiana Oprea (32 de ani) a fost invitata săptămânii „La feminin”. Prima femeie pilot din România care a concurat în Campionatul Mondial de Raliuri FIA WRC. În 2019 a devenit prima româncă pilot care a concurat în Campionatul European de Raliuri, la o etapă din afara țării, la Rally di Roma Capitale.
A fondat platforma „Femei în Motorsport”, un demers unic, premiat la Gala Societății Civile, prin care promovează femeile implicate în automobilismul și motociclismul românesc. Transformând motorsportul într-un stil de viață, Cristiana Oprea și-a asumat misiunea de a demonta stereotipurile de gen, în sport și în societate, dar și de a promova responsabilitatea la volan.
- Cristiana, bine ai venit. Să începem apăsând accelerația. Cum și de unde a început pasiunea asta pentru tine?
- Dăm cu spatele până prin 2015. Eu am o poveste atipică în sport pentru că nu visam să devin pilot de curse când eram mică. Nu am avut contact cu motorsportul. Am studiat Arhitectură și Urbanism, am absolvit ambele facultăți. Însă am descoperit cumva lumea motorsportului prin prisma pasiunii mele pentru mașini, condus...
- Permisul l-ai luat de la 18 ani?
- Da. Câțiva pași mai departe am ajuns PR-ul Federației de Automobilism Sportiv. A trebuit să povestesc ce se întâmplă la raliuri. Și ca să înțeleg ceea ce e la un raliu am acceptat provocarea de a fi copilot. Și, cumva, de atunci a început totul.
- Care au fost primii pași făcuți?
- Am fost copilot alături de mentorul meu, George Grigorescu, care e campion național, maestru al sportului în automobilism. El m-a învățat să pilotez, mi-a dat pe mână prima mașină de curse, o bătrână Dacia Logan.
- Așa a început povestea.
- Da. Cu mașina aceea am debutat întâi la o etapă de viteză în coastă și apoi la două raliuri în 2016, până când am făcut pasul și efortul de a-mi achiziționa propria mașină de curse și am luat startul cu o Dacia Sandero în Cupa Dacia 2017.
- Când erai mică te jucai cu mașinuțe?
- Da, aveam și machete. Le mai am și acum. Evident, Ferrari-ul roșu era cel mai interesant. Cu toate astea, încă nu am ajuns să fiu spectator la o cursă de Formula 1. Este acolo, pe listă.
- Visezi și la Formula 1?
- Nu. Sunt discipline complet separate, aș spune sporturi separate. Sunt atât de diferite. Da, OK, tot pilotezi o mașină, însă îmi place mult mai mult tot ce înseamnă raliuri.
- Are ceva special? Ceva în plus?
- Ideea asta de maraton, de anduranță, de reziliență. Orice se poate întâmpla, trebuie să faci orice să poți ajunge la finish, chiar dacă faci o pană, lovești un pic mașina. Trebuie să te descurci, să continui. Și e mult mai imprevizibil, însă îmi place mai mult.
- Ne-ai spus că ai făcut două facultăți, dar nu ai profesat...
- Nu, nu am profesat niciodată. Însă m-au ajutat foarte mult pe tot ce înseamnă partea asta de brand personal, de construcție.
- La ce te referi?
- Eu mi-am făcut singură blogul, website-ul care îmi poartă numele. Grafică evident că știu din Facultatea de Arhitectură și îmi pregătesc singură, de exemplu, afișele pentru raliuri. Cartolinele de autograf, grafică pentru ele... Deci am rămas cu lucruri bune.
- Deci ești propriul PR?
- Da, sunt propriul PR, nu am pe nimeni în spate. Deși de multe ori mi-aș dori să am pe cineva care să mă ajute, ca eu să mă pot concentra doar pe rutina de sportiv. La început a fost o joacă, un hobby. Când mi-am dat seama că pot să-mi transform pasiunea asta într-o carieră, am înțeles și cât de mult e de muncă.
Am ajuns în punctul în care trebuie să mă concentrez mult mai mult pe pregătirea etapelor europene de raliu la care particip și încerc să deleg, în special pe partea de social media. Postări în timpul curselor, de exemplu... Mă ajută cineva și eu nu stau deloc pe Facebook sau pe Instagram
Cristiana Oprea, pilot raliuri
- Ce voiai să faci când erai mică?
- Medic veterinar. Dar mi-a plăcut și arhitectura foarte mult. Eram pasionată de design, dar rămâne acolo un back-up. Poate că o să proiectez circuite de Formula 1 într-o zi.
- De ce motorsportul este un sport?
- Cum să nu fie un sport? Uite asta e o întrebare pe care n-am primit-o atât de des pe cât v-ați aștepta. Motorsportul e la fel ca yachting-ul, echitația... Sunt niște sporturi complexe care, da, implică un element în plus, în cazul nostru mașina.
- Doar că e total diferit față de cele enumerate de tine.
- Evident. Însă este vorba de foarte multă pregătire. O pregătire complexă pentru a putea lua startul în competiții. Nu vorbim doar de pregătire fizică. Mașinile sunt foarte solicitant de condus, trebuie să ai o formă fizică foarte bună pentru a putea controla mașina la viteze foarte mari.
- De ce altceva mai ai nevoie?
- Timpul de reacție, echilibrul contează foarte mult într-o mașină de raliu. Tocmai pentru a simți cumva virajele la volan. Și din dreapta, copilotul, la fel de bine. Apoi avem pregătire pe simulator, pregătire mentală.
- Aflăm lucruri interesante de la tine!
- Dacă un meci de fotbal durează 90 de minute, un raliu durează 3 zile. Trebuie să poți performa, să mergi cât de repede poți pe drumuri înguste, cu 150-200km/h printre copaci, chiar și 20-30 de minute. Avem probe speciale foarte lungi, adică chiar și de 30 kilometri. Trebuie să poți să asculți ce-ți spune copilotul. Este vorba de foarte multă concentrare și atenție.
- Ne-ai făcut curioși. În ce constă acea pregătire fizică?
- Merg la sală. Am o antrenoare personală. Este vorba de condiționare fizică, pur și simplu forță fizică obișnuită, aș spune. Și exerciții specifice pentru diverse mișcări pe care le avem în mașina de raliu.
- Ne poți da niște exemple?
- De exemplu, cum stai la volan. Îți soliciți foarte mult umerii, trebuie să ai o musculatură dezvoltată a spatelui. În cazul unui accident, asta te ajută să te ferești de alte probleme, coaste fisurate, fracturi, există riscurile astea.
- Dar...
- Unul dintre motivele pentru care motorsportul în general e un sport foarte scump este pentru că mașinile sunt pregătite foarte bine din punctul de vedere al siguranței. Avem foarte multe elemente de siguranță care ne ajută să nu ne rănim. În cazul unui accident, lovim doar mașina. Iar noi suntem în 99% din cazuri fără nicio problemă.
- Și la asta te ajută și pregătirea fizică?
- Exact! Este importantă pregătirea fizică. Tot felul de exerciții de reacție cu lumini, tot felul de alte lucruri care, cum am spus, solicită echilibrul, timpul de reacție.
- Pregătirea cu mașina în ce constă?
- Este de obicei la fel de costisitoare ca un raliu, drept pentru care organizăm zile de teste. Practic, alegem o porțiune de drum, fie pe macadam, fie pe asfalt, că raliul se desfășoară pe ambele suprafețe. Avem autorizație pentru a închide acel drum, trebuie să securizăm acei doi, trei, patru kilometri. Cu poliție, ambulanță...
- Practic toată procedura obișnuită de concurs.
- Da și este destul de costisitoare. Echipa de asistență tehnică se deplasează la fața locului cu mașina de raliu și cu piese de schimb, diverse unelte, toată partea tehnică de care ai nevoie. Atunci când te antrenezi, practic te obișnuiești și testezi diverse setări ale suspensiei, ale motorului, diverse tipuri de anvelope, compoziții.
- Muncă grea, misiune și mai grea.
- Exact ca la Formula 1, avem mai multe tipuri de anvelope și vedem cum reacționează pe acel drum în acele condiții de temperatură. Un asfalt poate să fie mai dur, mai puțin dur cu anvelopele. De exemplu, poate să plouă, poate să fie uscat. Încerci să vezi cum se comportă mașina în acele condiții. Astea sunt antrenamentele cu mașina de raliu. Avem aceste antrenamente în fiecare săptămână.
„20.000 de euro, costurile unei etape internaționale de raliu. 3.000 în România, la naționale”
- Și simulatorul, concret, cu ce te ajută?
- Pe simulator există niște jocuri pe calculator care simulează raliul și ai dictare. Adică este ca și cum ai fi mașina de raliu și practic tu ai aceleași reflexe la volan.
- Ne bagi în ceață aici!
- Ha, ha, ha! Adică asculți niște viraje care ți se dictează și distanța dintre viraje. Te uiți, vezi drumul și trebuie să anticipezi virajele, să îți corectezi practic frânarea, felul în care schimbi vitezele, dacă eziți... Te ajută foarte mult să reintri cumva în acel flow din mașina de raliu. E o componentă importantă.
- Cât de greu este să te autofinanțezi în acest sport?
- Foarte scump, din păcate, și asta știm toți. Cred că este imposibil să te autofinanțezi. Tot sportul este bazat pe parteneri, pe sponsori.
- Și cât de complicat e să ajungi la aceste contracte?
- Cred că dăm înapoi foarte multe povești frumoase, interesante, multe momente wow. Cred că are un aspect inedit motorsportul. La nivel de campionat european, unde concurez eu acum, o etapă cu o mașină de clasă, Rally 4, mașini cu tracțiune față, deci nu mașini de top, nu cele mai rapide mașini, un raliu costă cam 20.000 euro.
- Destul de mult, nu?
- Sigur, în național costurile sunt mult mai mici. Adică dacă începi în Cupa Dacia, costurile pot fi undeva la 3.000 euro pe etapă. Practic foarte puțini oameni știu că pilotul plătește absolut tot, de la taxă de înscriere, anvelope, închirierea mașinii, asigurare a mașinii, pentru că există un fel de CASCO special pentru mașina de raliu.
- Astea fiind chestiunile obligatorii de bifat.
- Exact. Apoi, fotograf, cazare, drumul până la raliul respectiv, fie că mergi cu mașina sau iei bilete de avion. Eu mă ocup de toate aceste cheltuieli cu susținerea sponsorilor și partenerilor.
- Și cum reușești să atragi alături de tine acești sponsori? Vin odată cu performanțele?
- Eu nu am fost niciodată campioană și este un lucru pentru care muncesc și la care, desigur, râvnesc, pentru că sunt competitivă, de asta concurez. Mulți ani am fost excepția și am adus un suflu proaspăt în motorsport. Am arătat că și femeile pot să fie pilot!
- Și-a contat foarte mult.
- Bineînțeles. Cei cu care am colaborat de-a lungul anilor au rezonat cu povestea mea și au considerat că, într-adevăr, dacă în motorsport, în teorie, bărbații și femeile pot să concureze de la egal la egal, hai să arătăm asta și în practică. Și au susținut echipajul nostru feminin și îl susțin în continuare.
- Să le explicăm celor ce citesc că femeile și bărbații pot concura de la egal la egal. Pentru că în concurs se înscrie mașina!
- Exact! Nu avem clasament de fete. Au fost ocazional trofee date fetelor care au participat tocmai ca să ne încurajeze și să ne scoată în evidență. Cel puțin asta se întâmpla la etapele europene și cred că era un element bine venit, de ce nu? Însă da, noi concurăm într-un clasament unde doar mașina contează. Și respectă foarte strict niște norme tehnice. Mașinile sunt egale ca performanță. Pilotul se remarcă.
- Revenind la finanțare. Cât a contat faptul că ești femeie? Te-a ajutat să atragi sponsori?
- Da, cu siguranță. E un dublu tăiș aici, pentru că am și avut critici. E greu să fii excepția și să fii prima care face ceva într-un sport. Însă eu am învățat din acești ultimi ani că reprezentarea e un pas esențial pentru performanță și o iau ca pe un compliment că oamenii se așteptau din start să fiu pe podiumuri.
- Spune-ne...
- O secundă, vă rog. Eu m-am apucat foarte târziu. La 23 de ani am pilotat pentru prima dată o mașină de curse, deci eu nici nu-mi imaginam că o să ajung să concurez vreodată în European sau Mondial. Însă am început să tratez lucrurile cu profesionalism și cred că asta a contat mai mult decât faptul că am fost doar o altă femeie pilot.
Primul impact nu se uită niciodată: „Zgomotul, mirosul de benzină, toată atmosfera electrizantă de la curse”
- Care a fost impactul cu mașina de curse?
- Habar n-aveam ce se întâmplă acolo! Zgomotul, mirosul de benzină, toată atmosfera electrizantă de la curse... Dimineața devreme, să-ți bei cafeaua în sunet de motoare turate, miros de benzină de curse, nu știu, e ceva special și m-a atras cumva și ritualul de pregătire al piloților.
- Interesant.
- Da, da. Eram foarte curioasă când am fost copilot și nu știam ce înseamnă să pilotezi o mașina. Eram curioasă pur și simplu cum abordează pilotul, cum ține volanul, cum schimbă vitezele, cât de concentrat e. Mi s-a părut o cu totul altă concentrare decât cea cu care eram obișnuită din mediul academic.
- Deci oricum ai fost mai atrasă de a fi pilot decât de a sta în dreapta. Și acum?
- Și acum mi-este foarte greu să stau în dreapta. Sunt un pasager pretențios și pe alocuri fricos.
- Serios?!
- Am avut câteva raliuri în rol de copilot. M-a ajutat, pentru că te ajută întotdeauna să vezi sportul din alte perspective. De exemplu, recent am fost spectator la o etapă de Mondial din Croația, la care am și concurat acum doi ani.
- Și?
- Am văzut sportul altfel și cred că am învățat multe lucruri și stând pe margine. Pentru că am fost cu niște oameni care fac asta de foarte mult timp și e foarte interesant să vezi sportul din orice poziție. Ca PR, ca pilot, copilot, fotograf. Orice experiență te ajută să înțelegi mai bine sportul.
- Cum funcționează treaba asta cu mașina cu care concurezi. Unde o parchezi, unde o ții, cum o transporți?
- E un mit! Foarte mulți oameni cred că noi primim mașinile de la brandul auto respectiv. Oamenii se așteaptă că o primești gratis. Nu e deloc așa. Cum am spus, costul principal este al mașinii. Ca pilot, ai două variante: să-ți cumperi o mașină de raliu sau o mașină de serie și să o transformi tu în mașină de raliu cu modificările specifice. Deci să scoți practic tot interiorul și să-i pui roll bar, scaune de curse, să-i faci modificări la motor, la cutia de viteze, asta e o variantă.
- Și a doua variantă?
- Să lucrezi cu o echipă care oferă aceste servicii de motorsport, de asistență tehnică. Care practic îți pune la dispoziție o mașină pregătită, revizuită, gata de start, absolut totul impecabil și verificat din punct de vedere tehnic, în așa fel încât eu să pot performa. Să mă concentrez doar pe pilotaj.
- Și tu ai ales cea de-a doua variantă.
- Asta este forma de colaborare pe care am ales-o în ultimii ani, de când concurez în campionatele internaționale. Am concurat în 2022 și 2023 și într-un campionat electric de raliu, primul de acest fel din lume. A fost o experiență interesantă și tot așa mi se punea la dispoziție. Practic, plăteam ca să închiriez, să spun așa, mașina de raliu.
- Și cum intri în posesia mașinii atunci când ai un raliu?
- Echipa de asistență tehnică ajunge la fața locului. Au și ei o logistică bine pusă la punct. Programul raliului îl știm cam cu o lună înainte. Ei se planifică și mașina pur și simplu vine pe platformă, este transportată până acolo.
- Tu cum stai la capitolul mecanică?
- Ha, ha, ha! Foarte prost!
- Serios?
- Aici trebuie să o laud pe Alexia, copilotul meu, care este foarte, foarte bună pe mecanică, pricepută și curioasă. Eu am încercat, dar am renunțat la un moment dat pentru că am petrecut mult timp prin garaje încercând să învăț, să înțeleg.
- Și nimic?
- Am reparat, recunosc, o dată, o timonerie la Dacia Sandero, de nevoie. Altfel am fi abandonat. Eram în Bulgaria la un raliu, acum câțiva ani. Cred că învăț mult mai mult doar pe măsură ce le pățesc, însă e greu.
- Dacă o ai pe Alexia, munca în echipă e mai simplă.
- Este extraordinar să poți să muncești în echipă la raliuri. Să ai un copilot cu care să împarți și momentele bune, și cele mai puțin bune. Schimbăm roți foarte bine eu și Alexia. Asta pot să zic, la asta mă pricep, dar la partea de mecanică ea este cea care ține legătura mai mult cu echipa tehnică și învață specificul fiecărei mașini.
- Alte probleme tehnice, necazuri pe traseu?
- Am avut, sigur, și abandon tehnic. Eram în pandemie, era primul raliu după ce am avut voie să organizăm din nou competiții și a fost așa, un abandon foarte amar, pentru că abia așteptam să mă întorc. Se întâmpla la Argeș în 2020. O piesă cred că de 100 lei a cedat la mașină și a trebuit să să ne oprim. Se întâmplă, e parte din sport.
- Incidente ai avut?
- Am avut, da. În motorsport, cauți să îți depășești limitele și când îți depășești limitele. Lovești mașina, ai accidente. Din astea înveți foarte, foarte mult despre tine, despre mașină, despre cum poți să-ți revii după un astfel de moment.
- Care a fost cel mai rău accident?
- În 2022, când am debutat în Campionatul Mondial de Raliuri. La Raliul Croației, chiar pe prima probă specială. A fost iarăși un moment care m-a întărit foarte mult. A fost cea mai valoroasă lecție de până acum.
- Ce s-a întâmplat?
- Am început să ne răsucim la peste 100km/h și am ajuns într-un șanț. N-am pățit absolut nimic. Mașinile sunt foarte sigure, dar este ciudat să fii nevoit să te retragi din cursă la două, trei minute după ce a început și să revii a doua zi cu forțe proaspete. E un proces interesant.
- Mașinile se repară. Tu ai fost OK?
- Da. Cred că în momentele alea contează foarte mult să fii puternic mental. În special când există presiunea financiară, faptul că știi că orice accident... OK, e o experiență, însă înseamnă și buget, și vorbim de mii de euro, poate peste 10.000 de euro, depinde cât de mare e dauna...
- Asta poate duce la un pilotaj cu frică?
- Este greu să pilotez cu frica asta. „Să nu lovesc mașina, că nu o să mai am bani pentru următoarea etapă, aș vrea să fac un sezon complet, dar nu am bani, ce fac...”. Aici intervine foarte mult mentalul și cum reușești să te bucuri de fiecare moment. Să te bucuri, să dai tot ce ai mai bun din tine, indiferent de presiuni. Motorsportul pe mine m-a învățat că sunt foarte multe lucruri care nu sunt în controlul nostru și pentru ce e în controlul nostru e grozav să ne bucurăm și să încercăm să dăm tot ce avem mai bun.
„Social-media are impact negativ asupra oricărui sportiv”
- Care a fost momentul în care te-ai simțit cel mai low? Acela cu accidentul respectiv?
- Cred că acela a fost. A venit la pachet cu foarte mult hate online.
- Serios? De ce?
- Am mai vorbit despre asta. OK, am înțeles toate perspectivele și nu vreau să insist foarte mult. Ce am învățat din experiența aceea este că e foarte important să ai oameni lângă tine, oameni care te susțin atunci când ești jos, care au încredere în tine. Care îți spun: „Da, ai ce căuta aici, chiar dacă nu a mai fost nimeni care să facă ce ai făcut tu, ești pe drumul tău. Bucură-te!”.
- Și tu i-ai avut, nu?
- Mi-au adus aminte să mă bucur, mi-au amintit de ce am ales să fac sportul ăsta și ce-mi place cu adevărat la el și astfel cred că pur și simplu am înțeles că nu pot controla reacțiile, părerile oamenilor, frustrările. Îți vezi de drumul tău.
- Hate-ul oamenilor unde a fost?
- On-line. Social-media are impactul ăsta negativ asupra oricărui sportiv și eu întotdeauna spun că e mai bine să nu spui nimic, dacă nu ai nimic bun de spus. Dacă admirăm un sportiv să îi spunem, pentru că de foarte multe ori contează mult mai mult decât ne imaginăm orice încurajare, orice vorbă bună.
- Acesta hate a venit din partea bărbaților, nu?
- Mai mult. Nu doar, dar mai mult ei. Cum am spus, este o aventură să fii excepția. Ăsta e motivul pentru care în 2019 am fondat platforma femeiinmotorsport.ro, pentru că am vrut să arăt că nu sunt doar eu. Sunt mult mai multe fete și mi-am dorit foarte tare această platformă, prin cele peste 90 de femei de pe ea.
- Principalul motiv fiind?
- Acela să inspire și alte fete tinere să intre în motorsport. Și mă bucur să văd că acum avem foarte multe fete și la drift, și la viteză în coastă, și la raliuri avem câteva prezențe în rol de pilot, mult mai multe în rol de copilot și în alte discipline. Anduranță pe circuit, slalom paralel, rallycross. În toate disciplinele aproape avem fete, ceea ce e grozav. E o schimbare foarte mare față de acum câțiva ani și cred că asta este puterea exemplului, să ne susținem unele pe celelalte, să fim solidare și să creștem în sport.
„Asta e cu adevărat o lecție de viață, să-ți permiți să fii curios, să încerci lucruri”
- Ce sfaturi ai pentru fetele care vor să facă ce faci tu?
- Asta le spun tuturor celor care mă întreabă: „Cum pot să devin pilot?”. Indiferent că e fată sau băiat, să vină la curse, să vină ca spectator, pentru că este cea mai simplă variantă prin care poți intra direct în atmosfera respectivă.
- Și așa constați dacă prinzi drag de ceea ce vezi.
- Poate intri în vorbă cu piloți care au și școli de pilotaj. Care îți pot spune un pic cum să începi, cum poți urma un curs de pilotaj, cum poți închiria o mașină sau echipament cu totul, ca să vezi cum te descurci. Dacă ești pasionat de viteză, sunt foarte multe variante prin care poți să încerci.
- La fel cum a început la tine, nu? Dintr-o joacă.
- Ca un hobby, da. Le-aș spune fetelor să nu se lase speriate de costurile mari, pentru că și eu vin dintr-o familie absolut normală. Nu am câștigat la loto, n-am avut niciodată bani pentru un sezon complet de acasă. În primul an, m-a susținut mama și apoi am muncit foarte mult.
- Ce ai lucrat, Cristiana?
- Freelancer, grafică, webdesign. Ca să-mi strâng toți bănuții și să pot să concurez. Poți găsi o variantă, cu siguranță. Și să nu se lase descurajate sau intimidate de cei care vor glumi pe seama lor și vor spune: „Cum adică să fii pilot tu, așa drăguță, tu, așa finuță? Lasă că e doar un moft! O să treacă!”. Le-am auzit pe astea și cred că dacă simți că asta vrei să faci, trebuie să ai încredere în ce simți și să nu îi bagi în seamă pe ceilalți.
- Ce spune familia ta despre faptul că ai intrat în domeniul ăsta?
- Am mare noroc cu mama, care mă susține. Și acum vine cu mine la curse în rol de team manager.
- Serios?! Ce tare!
- Ea m-a susținut dintotdeauna să încerc să fac ce îmi doresc. Să îmi permit să fiu curioasă, și asta m-a ajutat. Asta e cu adevărat o lecție de viață, să-ți permiți să fii curios, să încerci lucruri, să vezi dacă îți plac sau dacă nu.
- Și tatăl tău?
- A fost un pic mai sceptic. El mulți ani a crezut că o să-mi treacă. „Dar când te apuci de treburi serioase?”, îmi spunea. În final cred că s-au lămurit toți că sunt foarte serioasă, hotărâtă și dedicată acestui sport. Și că am reușit să ajung suficient de departe încât să nu se mai întrebe: „Când te apuci de arhitectură?”.
Cristiana Oprea și-a stabilit țintele: „Îmi doresc foarte tare să urc pe podiumul european!”
- Ești prima femeie pilot din România care a participat la European și la Mondial. Ce a însemnat treaba asta pentru tine, pentru România, pentru motorsportul de la noi din țară?
- Pentru mine a fost un vis, cu siguranță. Nu știu neapărat ce a însemnat, în general, pentru România. Cu siguranță, e un moment important. Lăsând modestia la o parte, sunt foarte mulți oameni care au văzut asta ca un pas înainte. Reprezentarea feminină într-un domeniu cu disparitate de gen e întotdeauna de dorit, de aplaudat, de încurajat. Cred că am lăsat în urmă lucrurile astea, nu vreau să mă rezum la asta. Îmi doresc foarte tare să ajung să fac și performanță, să urc pe podiumul european și nu pe podiumul de fete.
- E împlinirea pe care o așteptai, până la urmă.
- Pur și simplu un vis. Cred că orice pilot de raliu își dorește să concureze la o etapă de Mondial. Avem marele avantaj de a concura în același raliu cu idoli sau cu vedetele pe care le urmărim la televizor. E ca și cum ai concura în Formula 1 cot la cot cu Lewis Hamilton sau Sainz, sau alt pilot. Asta se întâmplă în raliuri și e firesc să visezi să ajungi acolo.
- Ai ajuns acolo pentru că pașii tăi au fost normali.
- Cu experiență în "național" și apoi în etape regionale mai mici. Cam ăsta e parcursul firesc și mi-a plăcut foarte mult că în etapele internaționale de raliu sunt foarte multe naționalități la start, sunt foarte multe culturi diferite. Afli mult despre oameni, despre lume, despre sport, în general, despre abordări. Cred că e o comunitate foarte faină care te poate ajuta să crești ca sportiv și ca om.
- E o presiune în plus să fii femei la genul ăsta de competiții?
- Nu am simțit asta. Pentru că în România, cum am spus, am fost excepția. În mediul internațional, întotdeauna au mai fost și alte fete, nu multe într-adevăr, dar au mai fost. Am simțit că eram o prezență mult mai firească și că sunt o prezență mult mai firească. În European suntem doar două fete pilot, eu și încă o fată din Irlanda. Sperăm să fim mai multe sau eu, cel puțin, aș spera să fim mai multe. Dar este această senzație de prezență normală, firească în sport.
- Este mai ușor pentru o fată să stea în dreapta?
- Nu știu. Și pilot, și copilot trebuie să îți placă foarte tare ce vrei să faci, să-ți dorești să fii acolo. Când ești copilot cred că e important să nu-ți dorești să fii pilot. Adică chiar să-ți dorești să fii copilot și să faci o treabă bună, ceea ce e și cazul meu și al Alexiei. Adică suntem foarte OK cu locurile din mașină.
- Sunt mai multe fete copilot?
- Da. Și au abilități extraordinare. Poate că uneori se vede această diferență, că femeile sunt mai multi-tasking. Sunt mai bune pe tot ce înseamnă gestionarea asta a mai multor lucruri deodată. Copiloții au un rol foarte, foarte important în timpul raliului.
- E importantă comunicarea dintre voi, nu?
- Comunicarea, felul în care gestionează cursa, cum ajungem de la o probă specială la alta, pe ce traseu, la ce minut. Copiloții știu regulamentul, știu orice notificare de ultimă oră pe care o primim de la conducerea cursei. Ei se ocupă cu tot ce înseamnă buna desfășurare a cursei în acea săptămână.
Rolurile copilotului în timpul unei curse de raliu: „Trebuie să fie totul foarte bine sincronizat”
- În timpul cursei, aveți niște coduri după care vă ghidați sau cum se procedează?
- Dictarea de raliu. Noi la raliu practic avem mai multe trasee de concurs diferite. Pot să fie 5-10-15-20 km. Sunt bucăți de drum în jurul unui oraș. Noi parcurgem acele drumuri cu o mașină normală de stradă, în trafic deschis, respectând limitele de viteză și regulile de circulație. Parcurgem acest traseu de două ori înainte de concurs pentru ca eu să îmi notez virajele și distanța dintre ele.
- Așa. Sună interesant. Mai dă-ne niște detalii!
- Practic, eu îi dictez copilotului, care scrie într-un caiet stânga sau dreapta și o numerotare de la 1 la 6. Practic, stânga-1 este un ac de păr, stânga-2 un viraj de 90, stânga-3 mai de viteză, stânga-6 este o linie dreaptă ușor spre stânga, cumva, un viraj de mare viteză. Și tot felul de elemente din astea specifice. Copilotul scrie.
- Asta la prima trecere?
- Exact. Apoi, la a doua trecere, copilotul citește ce a scris și eu văd dacă se potrivește. Sau dacă fac vreo modificare. Deci în concurs copilotul îmi citește aceste viraje și distanța dintre ele. Evident, trebuie să fie totul foarte bine sincronizat, trebuie să simtă mașina, trebuie să înțeleagă contextul. Pentru că poate noi am făcut recunoașteri pe soare, iar în concurs plouă. Sau se întâmplă ceva, ai o problemă tehnică la mașină și trebuie să gestionezi. Poate ai făcut o pană și trebuie să mergi mai încet. Sunt foarte multe lucruri care se pot întâmpla.
- Spune-ne despre condițiile din timpul unui concurs. Câte grade sunt în mașină?
- Noi nu avem aer condiționat, radio, nu mai avem nici ABS, airbag-uri. Deci nu avem elementele de confort sau de siguranță obișnuite dintr-o mașină normală. Și cam cel mai dificil raliu din punctul ăsta de vedere din European este Rally di Roma Capitale, în Italia.
- De ce? Legat de temperatură, nu?
- Pentru că se desfășoară la final de iulie, când afară sunt aproape 40 de grade și în mașină sunt cam 60! Noi gestionăm asta, cum am zis, cu pregătire fizică foarte bună, inclusiv saună. Poți să faci pentru a crește capacitatea pulmonară, plus electroliți, săruri, băuturi care hidratează, cu suplimente simple de fitness, dar esențiale în ziua cursei.
- Este aceasta cea mai mare problemă în timpul unei curse?
- Nu aș spune, pentru că ne obișnuim, chiar dacă într-adevăr suntem îmbrăcați foarte, foarte bine. Avem o bluză pe gât, cu mânecă lungă, pentru că este ignifugă. E obligatoriu de purtat sub combinezon. Avem două straturi groase pe noi, dar e o chestie de obișnuință. Pur și simplu ne-am obișnuit corpurile în condițiile astea, făcând de atât timp chestia asta.
- Ce simți că e cel mai rău în timpul unei curse?
- Pentru mine, cea mai mare provocare este să mă împing pur și simplu. Să fiu mai rapidă. Pentru că în ultimii ani am avut un parcurs inconsecvent. De exemplu, am avut o pauză de aproape opt luni de la ultimul raliu din 2023 până la prima etapă de European, care a avut loc acum, în aprilie, în Ungaria. E greu după o pauză atât de mare să intri direct în mașină, să mergi foarte repede și să fie totul perfect, în perfectă sincronizare.
- Dar...
- Apoi, când se adaugă și stresul bugetului și când nu știi dacă ai bani să repari mașina sau nu știi exact cum mergi înainte, cred că e și foarte mult zgomot pe care trebuie să-l izolezi și să accepți că nu poți să fii la fel de rapid ca alți piloți care fac asta mult mai des, mult mai mult. Pur și simplu au mult mai mulți kilometri la volanul mașinilor de raliu.
- Ai de trecut prin tot felul de stări ca să reușești.
- Deși sunt o fire competitivă, deseori sunt la coada clasamentului acum în European. Și asta e cel mai greu, pentru că vreau să mă compar! Trebuie să am și răbdare. Îmi doresc să am răbdare cu mine și să mă bucur poate de progresul pe care îl fac, dar nu neapărat în raport cu ceilalți. Asta e complicat pentru mine acum.
„Sunt obișnuită cumva cu traficul din București și nu mai bag de seamă niciun claxon”
- Care este diferența între Cristiana - pilotul și Cristiana - șoferul de stradă?
- Sunt foarte calmă în trafic. Am nevoie de permis pentru raliuri, dar mai presus de asta cred că noi ar trebui să fim exemple în trafic și, în special, în România, care, din păcate, e codașa Europei la numărul de victime pe șosele. Cred că e important să vorbim și să demonstrăm de câte ori avem ocazia faptul că e important să fii responsabil pe șosea.
- Să transmiți mesaje clare celor care se uită la tine.
- Să conduci defensiv, preventiv, pur și simplu să-i protejezi pe ceilalți printr-o atitudine corectă. Cred că nu am absolut nimic de demonstrat în trafic și cu siguranță îmi plac mașinile. Am și o mașină istorică, însă nu e nimic de demonstrat aici altceva decât că știi să te comporți civilizat.
- Deci nu ai făcut niciodată drifturi în parcarea unui complex comercial?
- Nu, nu, nu!
- Dar ți s-a întâmplat la semafor să se oprească cineva lângă tine, să tureze mașina și să încerce să se întreacă cu tine?
- Nu neapărat. Cred că poate și pentru că văd că e o femeie la volan și nu se așteaptă neapărat să facă chestia asta. Am și o mașină care atrage atenția și sunt mulți oameni care au fost surprinși să vadă: „A, dar e o femeie la volan!”. Sau poate nu am observat eu. Am mulți prieteni în București care îmi spun: „Te-am văzut acolo, te-am claxonat și tu nu te-ai întors”. Eu sunt obișnuită cumva cu traficul din București și nu mai bag de seamă niciun claxon, nicio provocare.
Sfaturi importante pentru conducătorii auto din România: „Te ajută să poți evita un accident sau o situație-limită fără probleme”
- Cât de importantă este centura la volan?
- Foarte importantă. Mi-e greu să înțeleg de ce oamenii nu poartă centură. N-aș ști cum să îi conving.
- Asta e o problemă din ce în ce mai mare! Că oamenii nu conștientizează necesitarea purtării centurii.
- Inclusiv în mașina de raliu avem niște centuri foarte performante. Nu mi-aș imagina cum ar fi să conduc fără centură! E un element de siguranță care te ține în viață. De multe ori poate că nu e vina ta în cazul unui accident. Și totuși tu ai de suferit dacă nu respecți lucrurile astea.
- Care este primul lucru pe care trebuie să-l facă un șofer atunci când se urcă în mașină?
- Cred că e important să ai o poziție corectă la volan. Te ajută să poți să eviți un accident sau o situație-limită fără probleme. Adică să poți să virezi corect, să poți să ajungi corect la pedale, să frânezi de urgență. Să porți centura de siguranță, să te asiguri că mașina este într-o stare tehnică bună. Și asta e important.
- Apoi, cred că e important să avem cauciucurile necesare.
- Vedem vara anvelope de iarnă, și iarna anvelope de vară... Cumva uităm că anvelopele sunt singurul nostru contact cu șoseaua. Și în cazul în care trebuie să frânezi de urgență, poate la o trecere de pietoni, sau să eviți un accident sau ceva din fața ta, dacă nu ai anvelopele corecte, distanța de frânare poate crește cu zeci de metri și asta e esențial.
- De ce se spune că femeile nu știu să parcheze?
- Nu știu. Mi-e greu să răspund la întrebarea asta.
- Nu e un mit?
- Probabil. Jantele mașinii mele n-ar spune neapărat că e un mit. Cred că fiecare avem abilități specifice. Poate că suntem mai grăbite, mai neatente. Nu știu. Eu, tot timpul întârzii, de exemplu. Când sunt prin București, nu prea îmi iese.
- Sperăm că nu și la concursuri.
- La raliu nu întârzii pentru că o am pe Alexia, care îmi spune tot timpul exact când trebuie să fim și unde. În oraș, poate din grabă mai parchez prost, dar știu să parchez bine. Adică nu încerc acum să mă alint. Cred că este și acest stereotip de femeie la volan.
- Nu doar aici.
- Sunt multe femei care nu știu să schimbe o roată fiindcă nu li s-a explicat, pentru că sunt femei, dar mașinile nu au gen. Ca șoferi avem aceeași responsabilitate și mi s-ar părea important și obligatoriu să avem același curriculum în școala de șoferi.
„Nu m-aș vedea posesoare de Ferrari! Poate un BMW X3, m-am îndrăgostit de modelul ăsta”
- Crezi că mașinile electrice sunt viitorul?
- Sunt o parte din viitor. Sunt cu siguranță o opțiune foarte bună. Nu aș spune că unica. Cred că avem norocul să trăim o epocă și o perioadă în care avem de unde alege. Putem conduce mașini electrice plug-in hybrid, putem conduce încă mașini pe benzină, un diesel care este mult mai puțin poluant decât era acum 10 ani. Și această varietate de opțiuni cred că este foarte bună. Ideală! Plus că încurajează și dezvoltarea de noi tehnologii alternative, cum e hidrogenul, de exemplu. Nu m-aș limita la o soluție unică.
- Dar mașina visurilor tare care este?
- Pe listă este un Porsche Panamera.
- Aminteai și de Ferrari...
- Sincer, nu m-aș vedea posesoare de Ferrari. Cu siguranță din cauza bugetului, dar nu. Mai degrabă aș vrea alte mașini, cumva cu ADN sportiv.
- Cam ce?
- O Toyota Yaris GR, de exemplu. Care e o ediție limitată dezvoltată chiar de echipa ce concurează în Campionatul Mondial de Raliuri. Poate un BMW X3, m-am îndrăgostit eu de modelul ăsta, nu știu. Multă lume mă întreabă de ce. Nu știu, îmi place acea mașină.
- Mai urmărești și alte sporturi?
- Tenis, dar și fotbal din când în când. Îmi plac foarte tare și campionatele de iarnă, tot ce înseamnă schi, patinaj. Eu am practicat tenisul.
- Și de ce ai renunțat?
- Nu a fost la nivel de performanță. Am încercat foarte multe sporturi. Am încercat muay thai, escaladă, știu să schiez, îmi place și să merg pe munte. Deci sunt deschisă oricărei aventuri.
Cristiana Oprea l-a întâlnit pe Jurgen Klopp: „A fost extraordinară experiența”
- Că vorbeai de fotbal, ai avut o întâlnire cu Jurgen Klopp. Cum a fost?
- A fost în contextul în care el era ambasador Opel și eu concuram în acest prim campionat electric de raliu din lume, în Opel Cup. O parte din piloții care au fost în acel campionat au avut șansa să îl cunoască și să filmeze o reclamă cu Opel și cu Jurgen Klopp. A fost extraordinară experiența.
- Cum ți s-a părut el? Cum era?
- Exact așa cum îl vedem pe micile ecrane, carismatic, jovial, prietenos. E foarte deschis și se vede că e foarte pasionat să inspire oamenii și să-i ajute să devină versiuni mai bune. Am avut șansa să povestesc foarte, foarte puțin cu el, dar n-o să uit niciodată întâlnirea aceea.
- Ce ți-a rămas în minte din ce ai apucat să vorbiți?
- Faptul că întotdeauna când vrei să ajungi undeva trebuie să dai tot ce ai mai bun. Chiar dacă poate simți că ai venit dintr-un mediu mai dezavantajat. În momentul în care ajungi în punctul în care visai, trebuie să muncești la fel de mult ca să te menții acolo. Și mi-a plăcut chestia asta.
- Suntem pe finalul dialogului nostru. Spune-ne trei femei care te-au inspirat în viață, în carieră, fie că le-ai cunoscut, fie că le-ai admirat de la distanță.
- Este o întrebare dificilă. Aș începe cu Simona Halep, pentru că este o sportivă pe care o admir foarte tare pentru tot ce a reușit să facă în România, venind din România, și pentru România. Cred că este o sportivă cu un mental foarte puternic și mă inspiră foarte tare toată povestea ei.
- Bun. Mergem mai departe!
- Aș spune, bineînțeles, Michèle Mouton. Este o femeie legendară din raliuri și nimeni nu a reușit să îi întreacă performanțele.
- Și pe ultima poziție?
- Nu aș vrea să mai evidențiez neapărat o femeie anume, ci mai degrabă aș spune că mă inspir uitându-mă la toate femeile pilot care concurează în lume în acest moment. Și am aici o listă lungă. Ekaterina Stratieva, care e o altă fată pilot din Bulgaria, care a concurat mulți ani în European. De fapt, de la ea a plecat ideea asta. Cumva, văzând-o că concurează, am zis „OK, pot și eu să fac asta”. Apoi Cattie Munnings, o fată pilot din UK, Tamara Molinaro din Italia. Sunt toate femei pilot de raliu care au reușit să concureze în campionate faine și să aibă rezultate bune.
- Cum te-ai descrie în doar trei cuvinte?
- Ambițioasă, rezilientă și de neoprit.
- Timp liber ai?
- Din când în când, mi-l fac și îl pun în program.
„Sunt un om sensibil, pe alocuri naiv, dar sunt optimistă”
- Și ce faci în timpul liber?
- De obicei, îmi place foarte mult să stau acasă, în grădină, cu cei doi labradori ai mei, să mă ocup de plante, poate să citesc o carte, să dorm, să mă uit la seriale. Este suficient. Uneori mai mergem la pescuit sau la munte sau la mare. Mici vacanțe în natură, pur și simplu.
- Unde îți place să mergi în vacanță? Preferi vacanțele exotice sau ceva poate mai rustic?
- Îmi plac întotdeauna vacanțele de vară din Grecia. E o destinație pe care o alegem. Altfel orice vacanță la munte, pentru că avem o țară foarte frumoasă, care merită descoperită și cred că este extraordinar să poți petrece timp liber aici.
- Cum este Cristiana Oprea omul?
- Cred că e un om sensibil. Aș spune pe alocuri naivă, dar sunt optimistă. Sunt o fire optimistă, căreia îi place să descopere lucruri noi, să accepte provocări noi, să devină din ce în ce mai puternică, mai creativă.
- Ai un mesaj pentru șoferii din București?
- Fiți mai calmi!
{{text}}