Este și momentul lui. Al lui Elias Charalambous, 43 de ani, noul antrenor campion, în acte, al Ligii 1. Cum, necum, a izbândit acolo unde au eșuat, printre alții, după Costel Gâlcă, câteva nume mai sonore: Mirel Rădoi, Nicolae Dică, Laurențiu Reghecampf (la ultimul mandat în roșu-albastru), Mihai Teja, Bogdan Andone, Toni Petrea.
Am văzut mai multe antrenamente în cantonamentul din Antalya, din iarnă, am văzut și destule meciuri ale noii campioane în acest sezon. De la firul ierbii, respectiv de pe stadion. OK, e clar că Elias nu este marele artizan al performanței, însă e departe de a fi doar o păpușă manevrată de orgoliosul patron-manager-antrenor.
Știu, sigur, că Gigi Becali a negociat/negociază „la sânge" ordinea și numărul schimbărilor din timpul meciurilor, de exemplu, printre altele. Inclusiv cu actualul selecționer al României a făcut-o, șocându-l pe Iordănescu la vremea respectivă.
Cum Elias Charalambous nu este vreun Edin Terzić, sunt ferm convins că nu e nici terchea-berchea la FCSB. Adică un yesman obedient, căruia i se spune tactica, toate schimbările și tot meniul.
Probabil, imixtiunea din Pipera se manifestă în contextul unor preferințe ale patronului, i se face damblaua omului și gata! Mda, Elias Charalambous și-a asumat rolul la curtea boierului, își duce crucea cu un stoicism remarcabil. La cât și câți au râs de el...
A acceptat și intruziunea șefului - care este mai mare sau mai mică la fiecare club din Superliga, la unii pe față, la alții prin "pile" sau "sugestii" sau „recomandări" -, a primit și reproșuri când s-a dat chix, a fost luat la mișto și la victorii, și la eșecuri.
Probabil, își va mai lua bobârnace și va fi privit cu acea privire tipic românească, zeflemitoare, de „lasă, mă, că știu ce și cât poți".
Dar Elias Charalambous va continua să întindă mâna și să dea noroc cu fiecare jurnalist în parte și înainte, și după fiecare conferință sau discuție.
Indiferent că sunt steliști, dinamoviști, rapidiști sau craioveni. Indiferent că l-au luat peste picior. Și-l vor mai lua. Și dă noroc ochi în ochi. Fără meschinarie, fără a fi lingușitor. E o chestie pe care am observat-o de fiecare dată. La fel se comportă și cu fanii care-l solicită tot mai mult pentru o fotografie, de colecție.
La cât s-a râs de el, pe față, pe la spate, dovedește că are o structură și o educație de viață ce aduc în prim-plan normalul într-o lume de multe ori anormală.
Veți zice „hai, mă, lasă-ne!" și „omul știe să-și lase loc de bună ziua". OK, dar măcar știe să dea bună ziua, când alții după 2-3 victorii sau un trofeu, două, se cred zei într-o divizie de liliputani.
{{text}}