În afara întrebării care va fi a doua formație ce se va califica în Conference League?, campionatul a răspuns la toate celelalte. Titlul l-a câștigat pe merit FCSB, care s-a dovedit echipa cea mai bună, cea mai constantă. Ea a dat și MVP-ul competiției, pe golgheterul Florinel Coman, am scris pe tema asta încă de la startul play-off-ului, așa că nu mai repet. În ciuda amestecului lui Gigi Becali în vestiar, unul însă de-acum asumat, FCSB a triumfat devreme și la pas. Succes indiscutabil.
La un moment dat în pericol să rateze podiumul, CFR s-a regăsit pe ultima linie dreaptă, revirimentul datorându-se, părere unanimă, întoarcerii lui Dan Petrescu. Cu 3 victorii din 3 meciuri, cea cu FCSB obținută în Capitală, "Bursucul" a terminat cu CFR pe locul 2 după ce a surclasat-o sâmbătă pe Farul, 5-1.
Parcurs perfect chiar dacă 1-0 cu FCSB s-a consemnat la capătul unui duel lipsit de miză pentru adversar, deja campion. Drept e însă că, ținând să își respecte blazonul, FCSB nu s-a dat la o parte.
Întoarcerea lui Petrescu a înviorat-o pe CFR. A mobilizat-o. A scos-o dintr-un soi de letargie, de mulțumire cu jumătăți de măsură, chiar de indiferență. S-a văzut schimbarea mai ales la Bîrligea. Acesta s-a trezit cu Farul, partidă în care a marcat un gol superb și a reușit un sprint irezistibil de 50 de metri, din păcate încheiat printr-o ratare.
S-au și grăbit unii să îl propună în lotul pentru EURO 2024, dar mă tem că prea repede. Fie și în condițiile în care la Mogosoaia se intră cam ușor și se iese foarte greu. E mai degrabă o constatare decât un reproș.
Altfel, se afirmă că în fotbal, ca și în viață?, obligatoriu este să lupți, nu neapărat să câștigi. Dan Petrescu nu gândește așa, deviza lui e victoria. Victoria cu orice preț, cu sacrificii, e ceea ce le transmite jucătorilor.
Nu știu cum face, dar face. Cu el pe margine, băieții se transformă. Devin mai ambițiosi. Mai dispuși la efort. Mai deciși. Cu ei a luat Petrescu 4 campionate.
La capitolul alegeri fericite trebuie inclus și Costel Gâlcă. Al cărui actual bilanț la Craiova, 4 succese, un egal și o înfrângere (0-1 cu CFR, gol Bîrligea), recomandă un antrenor de valoare.
Gâlcă a izbutit în scurt timp să ordoneze un colectiv talentat, dar capricios, cu fițe și orgolii. Trezirea la realitate a risipitorului Andrei Ivan, parcă împăcat cu statutul de rezervă, constituie o probă de necontrazis. Încrederea provoacă încredere.
Am auzit la TV, și nu o dată, despre pericolul ca, în încercarea de a-l imita pe Gigi Becali, Mihai Rotaru să nu se abțină și să se bage peste Gâlcă. Să treacă peste cuvântul lui Costel. Practic, să îl deranjeze, fiind de notorietate că acesta nu suportă să-i sufle cineva în ciorbă.
Personal, nu subscriu variantei respective. Deși uneori nestăpânit, precum în cazul atacului sub centură la Ovidiu Hațegan, o exagerare lesne de sesizat, Rotaru este suficient de abil încât să nu sară calul și să creeze tensiuni inutile. Poate fi bănuit de multe, însă își cunoaște interesele și nu acționează împotriva lor.
Cât despre angajamentul ferm că Universitatea se va implica serios în viitoarea bătălie pentru titlu, auzim povestea de câțiva ani. Sigur c-ar fi în folosul fotbalului să se întâmple așa, al Superligii, dar se va întâmpla? E frumos basmul cu cocoșul roșu, de ascultat, însă tot basm rămâne.
{{text}}