Răzvan Lucescu poate fi oricând un model de urmat de către toți antrenorii din generația sa sau de către cei care s-au gândit să treacă mai mult de malaxorul local.
De la Ștefan Kovacs, bănățeanul care a deschis drumul antrenorilor români în fotbalul mare, cu filosofia fotbalului total de la Ajax, continuată de la Rinus Michels, doar Mircea Lucescu a apărut în lumea mare a tehnicienilor. Evident, Ienei și Iordănescu, pe plan național, dar în Europa, în Vest, antrenorul român nu a fost deloc căutat.
Nici azi nu are căutare. Loți Boloni a ales Franța și școala de acolo i-a adus superexperiențe, titluri în Portugalia și în Belgia. Rednic a încercat și el în Belgia, dar nu a fost un tehnician care să rămână constant în zonă, tot acasă s-a întors.
Vestul interzis pentru antrenori, dar de ce?
Mircea Lucescu a gustat din triumful fotbalului vestic, chiar dacă antrena echipe din Est, iar numele lui apare peste tot. Poate că a intrat prea târziu sau a refuzat presiunea de a pregăti echipe mari, însă fotbalul european nu se uită deloc la antrenorii din România.
Răzvan, fiul lui Mircea, câștigă un campionat în cea mai nebună țară a Europei fotbalistice, Grecia, acolo unde Olympiakos, AEK Atena, Panathinaikos sau Aris își propun titlul an de an. Și este a doua oară când triumfă, cu PAOK Salonic, iar rezultatul e atât de mare că grecii îl compară deja cu prietenia dintre Panait Istrati și uriașul Nikos Kazantzakis, care l-a și menționat pe român în Zorba Grecul și în raport către El Greco.
Răzvan are toate ingredientele, cunoaște foarte bine și limba engleză, să ajungă în Vest. Mă gândesc că metodica învechită, conservatorismul, autosuficiența, perversitatea fotbalului de la noi reprezintă pașii înapoi. Dan Petrescu alege Estul, Cosmin Olăroiu, tot spre Est, deci nimeni nu vrea antrenori români sau nu prezintă interes pentru niciun club.
Credeți că Dorinel Munteanu nu știe limba germană? Sau că oamenii de acolo nu-l cunosc? Este clar că problema antrenorului român în vestul Europei este la fel de stringentă precum cea a fotbalistului care nu mai are căutare. Nu vor să învețe o limbă străină, au impresia că știu tot, se mulțumesc cu puțin și preferă să rămână în malaxorul ăsta local, cu expresia: „Pune-mă pe mine, domn primar, că o să am rezultate!”. Și sună la 10 primari și atunci când nu are rezultate, sigur va da vina pe jucători, nu pe capacitățile sale reduse de a conduce o echipă...
Valul nou!
Și totuși, mă uit la discursul lui Constantin Schumacher, care ia o echipă fără bani, fără direcție și o duce în barajul de promovare. Apoi îl luăm pe Florin Maxim, care face minuni la Corvinul, dar i-ați ascultat discursul?
Excelent, cu capul pe umeri, știe ce vrea de la fotbal, la fel și Claudiu Niculescu sau Adi Mihalcea, tineri, dar care vor să învețe în fiecare zi, să o ia pas cu pas, de jos, fie că vorbim despre Liga a III-a sau a II-a. Dar la generația actuală observ că e implicată, că urmărește modulele de la UEFA, că se actualizează.
În vreme ce alții nu au niciun rezultat, alți tehnicieni, de tipul lui Daniel Isăilă sau Florin Motroc, salvează echipe de la retrogradare, însă nu-i caută nimeni din România. Dar atunci când analizați performanțele lui Răzvan Lucescu, dragi antrenori care nu sunteți în stare să salvați echipe cu bani publici, încercați să nu fiți invidioși, ci să învățați. Altfel, ne vom zbate încă 40-50 de ani în mediocritate!
{{text}}