Dinamo n-a renăscut, n-a excelat și nici n-a făcut ceva ieșit din cale afară în turul „barajului” cu Csikszereda. Poate chiar a subperformat ținând cont de valoarea celor două loturi. Victoria reală nu-i pe tabelă, ci în infraroșul turnichetelor de pe Arena Națională. 31.123 de QR code-uri scanate pentru o echipă aproape golită de sens și conținut, fără o direcție clară, înseamnă, într-adevăr, o performanță de ținut minte.
„One for the ages”, ar spune contemplativ chibiții britanci, după un pint sorbit până la ultima picătură de spumă.
Nu pentru că a 13-a clasată din Superligă i-a venit de hac locului 6 din Liga 2, nici pentru că Csuros, Babati și Jelena au pierdut, firesc, în fața unor adversari remunerați - putem spune și răsfățați - la nivel de Top 6 prima ligă. Nici măcar pentru „floricelele” în stil Dennis Șerban servite ca fel principal de un alt Dennis, Politic. Nu, mirarea e în altă parte.
SF: 31.000 la stadion în cea mai tulbure perioadă a lui Dinamo
Faptul că Dinamo mai e capabilă în 2024 să pună în mișcare rotițele a 30.000 de oameni din toate colțurile țării, unii dintre ei porniți în expediție din străinătate sau evadați prin cine știe ce artificii de la job-uri, e ceva complet inimaginabil pentru un club specializat mai nou într-ale insolvențelor, chirografarilor, și, bineînțeles, într-ale barajelor.
Fiindcă Dinamo nu mai are legende în echipă, ci depinde de judecători sindici și avocați, administratorii speciali ori judiciari sunt noii golgeteri și căpitani-reper ai clubului, iar, dacă trendul actual se menține, jucătorii pot să-și facă următoarele cantonamente la Vidraru, să fie obișnuiți cu decisivele ce-i așteaptă negreșit la final de sezon.
Un Dinamo - Csikszereda jucat pe-un stadion umplut peste jumătate în timpul săptămânii ar trebui să deschidă buletinele de la Sky Sports și CNN indiferent dacă în același timp Klopp anunță că rămâne încă un deceniu la Liverpool, iar Guardiola îl prezintă pe Messi în lenjerie intimă la City!
E o asistență aproape nedreaptă pentru ceea ce Dinamo, jucătorii și conducerea ei au livrat un campionat întreg, în care „D-ul” din ridicol a scăpărat prin noaptea minții din club, iar erorile de strategie au fost ridicate la rang de artă și îmbrăcate în veșminte Red&White cu Dinamo 2028 pe spate.
De unde i-au scos?
Statistica lovește în moalele capului și la a nu știu câta recitire și verificare minuțioasă, soră cu neîncrederea, a cifrelor. Dinamo s-a bazat aseară pe mai mulți spectatori decât a avut cu FCSB, astă-toamnă, si cu Rapidul, la începutul anului.
A depășit cu 10.000 asistența de la „barajul” din vara anului trecut, ba chiar a avut mai mulți fani decât la ultima apariție europeană, cu Bilbao, când în club băteau cu totul și cu totul alte alizee! Pe scurt, cea mai mare asistență post-pandemică!
După mult timp, fanii si-au pus pretențiile și frustrările deoparte, și-au scos fularele din debara și au colorat în alb și roșu o arenă pe care încă mai puteai călca pe confetti-ul și dopurile de șampanie lăsate de rivala devenită campioană.
Abia aceasta-i marea izbândă reușită de „câini” luni seara, dovada palpabilă că, printre atâtea nereușite și deziluzii, mai există 30.000 de naivi dispuși să se aventureze în orb și să strige „Aici e Dinamo!”.
Iar sutele de țânci, fete și băieți care au invadat terenul și au jucat „de-a v-ați ascunselea” printre scuturile jandarmilor, ar merita mai mult decât să se rostogolească an de an de bucurie că Dinamo a mai evitat o retrogradare.
Până nu e prea târziu
Dacă Eugen Voicu a urmărit aseară scenele acestea, printre pildele și povețele pe care Mircea Lucescu i le-a mai rostit probabil și cu alte ocazii, dacă asistența rostită de crainic i-a trecut măcar tangențial pe la urechi, poate că ar fi momentul să decidă: își scutură superficialitatea de pe manșetele sacoului și încredințează clubul pe mâinile specialiștilor sau continuă în aceeași manieră, iar la anul pe vremea asta o pune de-un nou baraj?
Da, ideea de Dinamo încă trăiește într-o formă sau alta, aura încă nu s-a estompat printre atâtea și atâtea rateuri, dar resursele nu-s inepuizabile.
Cei 31.123 pot la fel de bine să nu mai existe si la anul dacă Dinamo nu iese din beznă și rămâne aceeași echipă oarecare de astăzi. Iar acei tineri sprinteni care au dat năvală pe gazon riscă să ajungă niște maturi responsabili și plicticoși fără ca echipa iubită să le fi oferit vreodată un motiv real de satisfacție.
{{text}}