Niciun alt jucător din istoria Campionatelor Europene de fotbal nu şi-a pus amprenta pe câştigarea trofeului aşa cum a făcut-o Michel Platini în 1984. El a reuşit să marcheze 9 goluri în 5 meciuri, record de neatins până în zilele noastre. "Nu este că mă consideram cel mai bun jucător din lume. Chiar am fost cel mai bun jucător din lume", avea să declare mijlocașul francez mai târziu în revista FourFourTwo
Campionatul European de fotbal nu s-a bucurat de la început de interes. Multe țări au fost împotriva înființării acestei competiții în anii '50, printre care Italia, Anglia sau Germania.
Iar faptul că la turneul final se calificau doar 4 formații, iar ulterior 8, nu a ajutat prea mult competiția să crească în popularitate.
Cum multe țări rămâneau pe afară, interesul între microbiști era foarte scăzut. Drept dovadă, turneul din Franța nu a fost televizat în Anglia pentru că englezii nu se calificaseră și ratingul televiziunilor nu justifica transmiterea meciurilor de la Euro.
Euro 1984 a fost primul care a reușit să capteze atenția oamenilor
După lipsa majoră de interes de la Euro 1980, Franța lui Platini a adus la viață o competiție care nu se ridica la nivelul unui Campionat Mondial.
Organizarea turneului a fost una excelentă pentru acele vremuri, stadioanele au fost mai mereu pline, iar multe dintre partide au fost spectaculoase. Iar un mare merit la acest succes l-a avut Michel Platini.
Tot ce a făcut francezul în acea vară parcă a urmat un scenariu de succes de pe Netflix. A marcat în toate cele 5 meciuri, de două ori câte un hattrick. În total, 9 reușite, record all-time al competiției.
Ca o comparație, Cristiano Ronaldo a ajuns la 9 goluri marcate la Campionatele Europene după 4 turnee!
Niciun alt fotbalist nu s-a apropiat de această bornă la o singură ediție de Euro, următorul golgheter pe listă fiind Antoine Griezmann, care a reușit 6 goluri în 7 partide la ediția din 2016.
La 29 de ani, împliniți pe 21 iunie, chiar în timpului turneului, Platini se afla în vârful carierei sale. Era deținătorul Balonului de Aur, pe care avea să-l câștige de 3 ori, în 1983, 1984 și 1985, era campion al Italiei cu Juventus și câștigător al Cupei Cupelor cu aceeași echipă.
„Nu este că mă consideram cel mai bun jucător din lume. Am fost cel mai bun jucător din lume”
Aceste performanțe fantastice i-au adus un nivel de încredere fantastic înainte de turneul din țara sa natală. Iar el era cel mai conștient de acest lucru.
"Nu este că mă consideram cel mai bun jucător din lume. Am fost cel mai bun jucător din lume. Ce mai vrei să spun?! Eram plin de încredere în mine: știam că pot conduce jocul, știam că pot marca goluri", avea să declare ulterior într-un interviu-eveniment din FourFourTwo.
Platini era un personaj enigmatic. Era un tip sentimental și un fumător înrăit în afara terenului, dar și un farsor răutăcios în vestiar, făcându-le colegilor tot felul de pranks cu care ar fi avut mare succes pe TikTok în zilele noastre.
Dar cariera sa ca fotbalist se putea încheia prematur la 16 ani, din cauza unor probleme cardiace suspecte.
La un trial organizat la Metz, i s-au făcut niste teste medicale și i s-a recomandat să renunțe la sport.
"Era foarte cald, am muncit din greu și am fost extrem de obosit, inima îmi bătea cu putere. Așa că m-au trimis la Nancy pentru alte teste și acolo chiar au spus că era atât de periculos că ar trebui să renunț cu totul la sport!", avea să povestească Platini în același interviu.
Diagnosticul a fost însă greșit și a fost o pierdere enormă pentru Metz. Micul Michel a semnat pentru Nancy, unde jucase și tatăl său, și s-a transformat rapid într-un mijlocaș ofensiv de excepție.
După 7 sezoane, 213 meciuri și 127 de goluri la Nancy, Platini a făcut pasul către Saint-Étienne, una dintre forțele campionatului francez din acele timpuri.
A câștigat titlul cu formația din regiunea Auvergne-Ron-Alpi și după 3 sezoane în care a marcat 82 de goluri în 145 de partide s-a transferat în 1982 la Juventus Torino.
Am jucat la Nancy pentru că era orașul meu natal și cel mai bun din Lorena, la Saint-Étienne pentru că era cel mai bun club din Franța și la Juventus pentru că era cel mai bun club din lume!
Michel Platini
Primul gol, norocos
Ajuns în Italia după Cupa Mondială din 1982, el a câştigat la Torino tot ce se putea câştiga şi chiar în mijlocul acestor sezoane fantastice jucate la Juventus avea să facă turneul final perfect.
Startul competiţiei a avut loc pe 12 iunie, cu meciul Franţa - Danemarca, două formaţii pe care specialiştii le vedeau să joace finala.
Platini a avut parte de un marcaj la sânge din partea fundașului Klaus Berggreen. Doar că danezul a făcut o singură greşeală, suficientă pentru ca Platini să înscrie primul său gol la Euro.
Berggreen a pierdut mingea la mijlocul terenului, fiind deposedat de Tigana, iar danezii au avut probleme. Mingea a ajuns rapid la Platini, la marginea careului, iar șutul său a fost deviat în plasă din capul fundașului Soren Busk.
A fost al 27-lea gol al său pentru Franța, egalând recordul lui Just Fontaine.
Jucând acasă, compatrioții noștri au așteptat victoria, pe care am obținut-o cu dificultate. Dar greul abia acum începe
Michel Platini, după meciul cu Danemarca
Golurile doi, trei și patru: stâng, drept, cap
Următoarea partidă a avut loc pe 16 iunie, contra Belgiei. Platini şi-a celebrat cea de-a 50-a selecție la naţională cu o prestaţie sclipitoare, marcând un hat-trick.
A deschis scorul cu un şut cu piciorul stâng de la marginea suprafeței, după ce Patrick Battiston lovise bara din lovitură liberă.
Giresse și Fernández au făcut 3-0 înainte de pauză. Coşmarul a continuat pentru belgieni şi după pauză.
Platini a marcat din penalty cu piciorul drept și apoi cu o superbă lovitură de cap de la 12 metri.
22% din totalulgoluri marcate la Euro 1984 au fost reușite de Platini, adică 9 din 41!
"La începutul sezonului mi-am propus trei obiective", a spus Platini după meci. "Campionatul Italiei și Cupa Cupelor Europei cu Juventus și Campionatul European. Acesta este cel mai greu și, de asemenea, cel mai apropiat de inima mea".
Belgienii au părut obosiți după primul lor joc excelent cu Iugoslavia. Sper să terminăm pe locul 1 în grupă și apoi vom mai vedea...
Michel Platini, după meciul cu Belgia
Golurile cinci, șase și șapte: hat-trick în 18 minute
Platini nu s-a oprit aici și a urmat un alt hat-trick, în meciul cu Iugoslavia, disputat pe 19 iunie. Sârbii au deschis scorul și au condus la pauză, spre surprinderea tuturor specialiștilor. Mai ales că Iuloslavia era deja eliminată din competiție, iar Franța era deja calificată.
Dar s-a opus geniul lui Platini. Mijlocașul francez a egalat după ce a împins balonul în poartă din 6 metri. La fel ca în meciul cu Iugoslavia, a înscris și cu "capul", chiar de la punctul de la 11 metri, după o centrare magistrală a lui Battiston.
A urmat și golul trei, dintr-o lovitură liberă de la 17 metri. Doar de 18 minute a avut nevoie pentru a trimite Franța în semifinala cu Portugalia. "Platini învinge Iugoslavia cu 3-2", avea să titreze a doua zi agenția "France Presse".
A fost cel mai bun joc al nostru, dar am pierdut datorită prestației excelente a lui Platini, care este un maestru al fotbalului
Anton Mladinic, antrenor secund Iugoslavia
Golul opt: Minutul 119 pentru finală
Semifinala contra Portugaliei a fost una dintre cele mai dramatice partide din istoria CE.
Franța a deschis scorul repede prin Domergue și toată lumea credea că urmează un scor-fluviu împotriva debutantei la Euro.
Doar că Rui Jordão a egalat în minutul 74 și a adus meciul în prelungiri, acolo unde atacantul lusitan a marcat din nou spre surprinderea fanilor din Marsilia.
Și chiar dacă Domergue a dus scorul la 2-2, eroul partidei a fost tot Platini. Tigana a recuperat un balon, a făcut o cursă fantastică printre fundașii Portugaliei și a centrat în mijlocul careului.
Acolo era decarul "cocoșilor", care a trimis cu sânge rece în poartă de la 6 metri. Era minutul 119 și Franța era în finala care urma să aibă loc pe Parc des Princes.
Am revenit din iad, nu-mi pot închipui un meci mai greu decât semifinala de la Marsilia
Michel Hidalgo, antrenor Franța, după meciul cu Portugalia
Golul nouă: ajutor de la Arconada
A urmat marea finală, contra Spaniei, pe 27 iunie. Iar turneul s-a încheiat așa cum începuse pentru Michel Platini.
Starul care împlinise 29 de ani cu șase zile înainte a deschis scorul norocos, așa cum se întâmplase în partida cu Danemarca din grupe.
Platini a trimis destul de slab dintr-o lovitură liberă de la 16 metri, dar portarul Luis Arconada a scăpat mingea pe sub el și i-a oferit șansa lui Platini să înscrie în toate cele 5 meciuri.
1.200 de ziariștiau fost acreditați la finala Franța - Spania 2-0, conform lui Ioan Chirilă, trimisul ziarului "Sportul"
Și chiar dacă Franța a rămas în 10, după ce Yvon Le Roux a fost eliminat, tot formația antrenată de Michel Hidalgo a înscris. Tigana l-a lăsat singur pe Bruno Bellone cu portarul iberic, iar atacantul a marcat elegant cu un lob peste Luis Arconada. A fost singura reușită a unui vârf al Franței în acest turneu. Cu Platini pe teren, atacanții nu au fost necesari pentru câștigarea trofeului de către "Les Bleus".
Platini a înscris cu piciorul, cu capul, a înscris din acțiune, din lovitură liberă, din penalty, a înscris goluri decisive, a înscris la începuturi de meci, a înscris la sfârșituri de meci, a înscris el singur mai multe decât fiecare dintre toate celelalte echipe participante. Stai și te întrebi dacă Franța ar mai fi ieșit campioană europeană și fără el
Marius Popescu, unul dintre trimișii ziarului Sportul la turneul din Franța
600.000 de spectatoriau asistat la meciurile Campionatului European din 1984, adică o medie de 40.000 pe partidă
{{text}}