Răzvan Lucescu (55 de ani) a dezvăluit într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Gazeta Sporturilor ce superstiții a avut pe parcursul sezonului recent încheiat de PAOK, în care fostul selecționer a câștigat titlul de campion în Grecia alături de gruparea din Salonic pentru a doua oară, după cel cucerit în 2019.
Lucescu junior a povestit că în timpul iernii a purtat o pereche de blugi, despre care consideră că i-au adus noroc, iar în a doua parte a primăverii a avut un costum special pentru el. Totuși, antrenorul român nu s-a putut despărți de o pereche de sneakerși albi, indiferent dacă vremea de afară a fost însorită, ploioasă sau geroasă.
Tehnicianul a mai spus că a purtat tenișii prima oară în 2021 și de atunci nu i-a mai folosit deloc. La începutul sezonului actul din cupele europene, la capătul căruia PAOK a ajuns în „sferturile” Conference League, Răzvan Lucescu a început din nou să poarte perechea respectivă.
Răzvan Lucescu a deconspirat superstițiile sale, mesajul către jucători și marea dorință de peste ani
- Știu că aveai diverse superstiții când ai cucerit precedentul trofeu. Îmi povesteai de acel fes, de au ajuns să fie comercializate copii ale lui la magazinului clubului, apoi fularul, costumul de vară pe care l-ai purtat și pe frig. Acum, a fost ceva deosebit?
- Suntem plini de superstiții. Vrei ca toate lucrurile să fie puse la punct, iar când epuizezi, apar detalii pe care vrei să le iei în considerare. Un fes, un fular, o geacă... Pe parcursul iernii am avut niște blugi de mi-au purtat noroc. În partea a doua a primăverii costumul, care m-a «ajutat» până la final. Dar marele noroc știi care a fost? O pereche de sneakerși, albi. N-a contat, soare sau ger ori ploaie, i-am avut!
- Sunt un cadou de suflet? De la soție, de la cineva din familie?
- Pur și simplu sunt, nu căuta adânc... I-am avut prima oară prin 2021 la Rijeka, la turul pentru Conference League. Am învins 2-0. Apoi, nu i-am mai folosit multă vreme. Când am început acest sezon de cupe europene, mi-am adus aminte de acel duel din Croația, mi i-am pus și am învins. De atunci, am stat cu ei.
- Mai păstrezi obiectele tale de preț, cele pe care le-ai purtat în diverse meciuri importante ale carierei?
- Da. Acești teniși albi vor sta lângă obiectele mele de preț. Îmi adun tot felul de trofee, medalii, amintiri, poze. Am un singur tricou, de la federația lituaniană, de la primul meu meci la națională. Toate astea îmi vor prinde bine mai târziu.
- De ce?
- Îți povestesc... Eu le spun jucătorilor mei așa: trebuie să dați totul ca să câștigați, ceea ce obținem acum rămâne al nostru pe viață! Doar al nostru. Soția nu este sută la sută a ta, aparține și părinților ei, și copiilor voștri. Copiii? Sunt 50 la sută, aparțin și soției. Noi rămânem cu amintirile a ceea ce obținem. Asta visez eu să fac cândva, am acest tablou în minte: aceste obiecte, toate, adunate într-un singur loc, într-o cameră, iar eu să stau pe fotoliu lângă șemineu și să le privesc la un pahar de cognac și un trabuc!
Interviul integral poate fi citit aici
{{text}}