Cătălin Munteanu, fotbalist care a evoluat la Steaua, Dinamo și echipa națională a României, dar și la o serie de echipe din Spania, povestește în podcastul lui Costin Deșliu, „Un podcast la alt nivel”, ce impact au avut asupra sa legendele lui Real Madrid, întâlnite pe teren în ceea ce se numea pe atunci Primera Division.
În vârstă de 45 de ani, cel poreclit „Cap de zmeu” a evoluat în Spania între anii 1998 și 2006 pentru echipe precum Atletico Madrid, Espanyol sau Albacete, înainte să se întoarcă la Dinamo.
- În perioada aceea ai prins Realul Galactic, nu?
- Da, cu monștrii. Aveau echipa aceea, cu Casillas în poartă, Hierro, Roberto Carlos, Michel Salgado, cu Beckham, cu Figo, cu Ronaldo Grasu’, cu Raul, cu Morientes. Ce mai, echipa top! Cu Zidane.
- Și cum era cu ei?
- Eram atunci la Albacete și am jucat un meci acasă împotriva lor. Ne-au bătut 2-1. Dar cred că n-au forțat.
- Simțeai asta pe teren, nu-i așa?
- Erau la alt nivel. Jucători enormi, îți dai seama! Păi era Zidane, venea mingea de la 100 de metri și rămânea lângă el. Era Ronaldo, era Beckham, era Figo, Roberto Carlos, jucători imenși.
Cătălin Munteanu: „Îi ziceau El Gordo ăia pe-acolo, că se vedea pe el că se îngrășase”
- Îl aveai pe vreunul desemnat, ca să zic așa?
- Eu jucam în stânga, îl aveam pe Michel Salgado.
- Și Beckham-Figo, parcă pe-acolo erau și ei.
- Mai mult Figo, că Beckham juca mai în centru. Cred că nici n-au apăsat accelerația. La ralanti așa, 2-1 și gata! Erau jucători unul și unul, de mare calitate. Era în perioada în care Florentino lua numai Baloane de Aur.
- Așa s-a făcut Realul Galactic.
- În anii aceia mai aveau echipe bune Depor și Valencia. Era SuperDepor, cu Djalminha, cu Mauro Silva.
- Și Valencia, care a prins și finala de Ligă...
- Și care a câștigat campionatul în Spania. Eram la Espanyol când au câștigat ei campionatul.
- Dintre toți galacticii ăștia, cine te-a impresionat cel mai mult?
- Ronaldo Grasu’. Era incredibil. În perioada aceea când era la Real Madrid, așa am simțit eu în teren. Înainte de începerea sezonului, venea la conferința de presă și zicea: „Anul ăsta o să marchez treizeci de goluri”. Și marca vreo 40. Îi ziceau „El Gordo” ăia pe-acolo, că se vedea pe el că se îngrășase. Stătea așa, undeva, în partea stângă a terenului, și când prindea mingea îl vedeai că țâșnește. Și avea o calitate și o finalizare... Nu rata foarte mult. El e jucătorul care m-a impresionat cel mai mult.
{{text}}