Lotul de 28 (anunțat vineri) din care se vor alege cei 26 pentru Euro 2024 nu surprinde aproape deloc. Se știa dinainte despre acele neconvocări care acum credem că pretind semne de exclamare
Dacă listele lui Spalletti sau Southgate sunt contestate, e normal ca nici cea a lui Edi Iordănescu să nu scape. Diferența e că la alții, mult mai valoroși ca noi, neconvocații au fost înlocuiți de alți jucători la fel de buni ca și cei rămași acasă.
Noi, când citim lista selecționabililor români, criticăm mai mult nealegerea unora decât alegerea celorlalți. Dar să-i luăm pe rând.
Unde să joace Mitriță?
Olteanul, prin evoluțiile sale din acest an competițional, poate că ar fi meritat un loc pe lista de 28, chiar și pe cea de 26. Dar atunci când se face o selecție, ideea nu e cea a meritelor, ci a modului în care un jucător sau altul ar putea fi de folos la turneul final.
Probabil că și Mitriță ar fi fost util, dar pe postul lui, cel de aripă stângă (în filosofia tactică a lui Edi Iordănescu), evoluează și Florinel Coman, și Mihăilă, ba chiar și Drăguș, despre care selecționerul a spus mereu (deși s-ar putea să se înșele) că-l vede extremă, nu atacant central.
Se simte bine în pielea de lider
Cu Alex Mitriță mai e o problemă. El se simte excelent atunci când e omul determinant al echipei, vedeta, liderul, adulatul publicului. Atunci dă randament, probabil că se hrănește din acest statut de personaj principal, de subiect al idolatriei unui oraș întreg.
Dacă e dat jos de pe acest piedestal, Alex nu mai e același. Să spui că Mitriță putea fi convocat și băgat să joace câteva minute, nu prea are sens. El e omul unui meci întreg, al unui oraș întreg, nu al câtorva secvențe.
Luis ba, Bîrligea da
Poate că aici, la această alegere, argumentele lui Edi Iordănescu sunt cele mai vulnerabile. Nu ne raportăm la numărul de goluri marcate în campionatul intern, pentru că e o competiție de cu totul alt nivel valoric față de standardul care va fi în Germania.
Ne raportăm la un atacant mobil și rapid, Luis Munteanu, contrapus unui nouar clasic, Bîrligea, genul de pivot, mai mult cu spatele la poarta adversă. Dar probabil că în Bîrligea s-a văzut un potențial înlocuitor al lui Pușcaș (sau al lui Alibec), câtă vreme Luis se apropie mai mult de stilul lui Drăguș.
Florin Tănase și Cristi Manea, victimele echipelor lor de club
„Tase” a marcat cu Columbia, în martie, dar a căzut de pe listă în primul rând pentru evoluțiile tot mai rărite și mai modeste de la echipa sa din Arabia Saudită, retrogradată din prima ligă. Un pic mai complexă e situația fundașului de la CFR.
Acum câteva luni, Manea probabil că nu era văzut doar ca un convocat sigur, ci poate și ca un titular, măcar cu aceleași șanse ca și Rațiu. Dar au intervenit nesfârșitele sale negocieri cu conducerea din Gruia, refuzurile sale de a accepta diversele sume propuse, apoi, conform unei metehne românești, plasarea sa pe tușă.
Iar prezența lui Vasile Mogoș în lotul național pare să vină ca urmare a titularizării sale la CFR, determinată tocmai de neînțelegerile clubului cu Cristi Manea.
Care va fi rolul lui Sorescu?
Singurul post care pare să nu beneficieze de dublură e cel de fundaș stânga, unde Bancu e cam singur. Pesemne că varianta de rezervă e Sorescu, pe baza polivalenței sale. Dar Deian, care joacă pe patru posturi, e mai întâi mijlocaș dreapta, apoi mijlocaș stânga, apoi fundaș dreapta și abia în cele din urmă fundaș stânga.
Așadar, a fost convocat pentru cel de-al patrulea post în ordinea specializării sale. Pentru că fotbalul nostru, de la Raț încoace, suferă la nivelul fundașilor stânga, și s-a văzut ce s-a întâmplat cu Columbia, când a fost folosit un jucător venit din play-out, Raul Opruț de la Hermannstadt.
{{text}}