Generația Cea Mai Iubită

Meciul dintre așa-zisa Generație de Aur și o selecționată intitulată a Legendelor Lumii a atras pe Arena Națională 54.967 de spectatori, cei mai mulți veniți vreodată pe cel mai mare stadion din țară. Nicicând din 2011, anul inaugurării ei, Arena n-a primit atâta public, chiar dacă echipa noastră reprezentativă a susținut aici 35 de partide.

Doar la 6 dintre ele s-au vândut peste 50.000 de bilete, una singură, cu Elveția în noiembrie 2023, fiind jucată de actuala națională.

Sâmbătă, Hagi și ceilalți au bătut recordul de afluență deținut de FCSB, care a avut 54.673 de fani prezenți la întâlnirea cu CFR Cluj din 11 mai 2024, contând pentru play-off, prilej cu care lui Olaru, Fl. Coman și celorlalți li s-au înmânat însemnele de campioni.

Clar că spectatorii, între care numeroși copii, s-au înghesuit la acest ultim bal al Generației de Aur. Nu-i chiar o figură de stil că dacă Arena ar fi avut o capacitate dublă, s-ar fi umplut până la refuz.

Publicul a venit să vadă, curios, foste staruri precum Rivaldo, Stoichkov, Maicon, Dida, Panucci ori Saviola, dar și, mai ales, pe Hagi și coechipierii lui la meciul lor de adio.

Deși s-au scurs 3 decenii de când promoția respectivă a strălucit, lumea nu i-a uitat pe Hagi, Popescu, Petrescu, Stelea, Răducioiu, Dumitrescu și ceilalți. Firește că nu i-a uitat deoarece, vorba lui Mourinho, „Au făcut istorie și merită felicitări!”. Nu numai atât, ci și respect și admirație.

Iar gloriile de odinioară n-au rămas datoare. Atât cât i-au mai lăsat picioarele și plămânii, s-au străduit ca-n tinerețe. Ba au și reușit să ofere momente de virtuozitate și o imensă emoție. La cel dedicat memoriei lui Didi Prodan, dispărut la numai 44 de ani, un întreg stadion și-a stăpânit cu greu lacrimile.

În altă ordine de idei, dar legat de ce discutăm, știm bine că, deși e doar o convenție, termenul Generația de Aur a fost și continuă să fie contestat. Uneori zgomotos. C-ar fi impropriu, nelegitim, mincinos deoarece echipa aceea n-a cucerit niciun trofeu.

Și-atunci, de unde până unde de Aur, dacă n-a luat niciodată vreo medalie, fie ea și din alt metal?! Spre deosebire de Steaua care, nu-i așa?, a câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1986.

Stricto sensu, contestatarii au dreptate. Nu-s ușor de contrazis câtă vreme, într-adevăr, Hagi et Co n-au triumfat cu naționala în nicio competiție. Pe de altă parte însă, jos pălăria!, ei au obținut cele mai frumoase rezultate din istoria fotbalului nostru, clasat azi pe poziția 46 în ierarhia FIFA.

În ideea că România s-a calificat la 3 turnee mondiale consecutive, 1990, 1994, 1998, iar la World Cup 1994 a ocupat locul 6 în lume, eliminată fiind abia în "sferturi". De notat că după 1998 am lipsit de la toate turneele finale de CM, 6 ediții la rând de absență!

Dacă nu-i în regulă să-i spunem Generația de Aur, ca să le facem pe plac cârcotașilor, ce-ar fi s-o denumim Generația Cea Mai Iubită, ceea ce a demonstrat ea cu prisosință sâmbătă? Ar suna mai bine așa, mai corect, ce ziceți?