Episoade fascinante cu marele Ștefan Birtalan: cum și-a regăsit mama „după 24 de ani”, printr-un anunț TV + dialogul savuros cu Cornel Penu din 1974: „Dă, bă, gol!” și carieră încheiată cu 34 de goluri într-un meci!

Ștefan Birtalan, dublu campion mondial cu naționala României, de trei ori medaliat olimpic, s-a stins din viață la 75 de ani luni, pe 27 mai, la ora 6:00 dimineața, după o suferință dură și prelungită.

• Trupul neînsufleţit al lui Ștefan Birtalan va fi depus marţi, în jurul prânzului, la Capela Cimitirului Ghencea 3. Înmormântarea va avea loc miercuri, de la ora 12:00.

Fostul mare jucător, un inter extraordinar, desemnat de trei ori cel mai bun handbalist al lumii, în 1974, 1976 şi 1977, a lăsat în urma sa un gol imposibil de umplut, dar și nenumărate episoade unice. Din meciuri, cantonamente, secvențe de viață presărate cu autenticitate, umor, duioșie.

Câteva dintre ele se găsesc mai jos, așa cum au apărut de-a lungul timpului în Gazeta Sporturilor, în urma dialogurilor purtate de imensul handbalist cu jurnalistul Marian Ursescu.

Cum și-a regăsit mama cu ajutorul unui apel făcut la televiziunea maghiară

Era în 1974, anul în care România devenea pentru a patra oară campioană mondială. Birtalan a redat în 2014, la 40 de ani distanță și cu multă emoție, cele întâmplate.

„Echipa României a fost invitată, după ce am câştigat titlul mondial, la un turneu în Ungaria. Cum eu vorbeam limba maghiară, am fost chemat la televiziunea de stat pentru un interviu. Şi am discutat acolo, am vorbit de handbal şi de viaţă.

Din una în alta, am ajuns şi la familie. Eu le-am spus atunci că mama mea trăieşte în Budapesta, că nu am cunoscut-o, că a divorţat de tatăl meu pe când eu aveam doi ani şi nu am mai văzut-o niciodată!", spunea Birtalan, care a redat apoi stupoarea ungurilor, care ascultau și nu le venea să creadă.

„În timpul emisiunii, realizatorul TV m-a întrebat dacă nu vreau să fac un apel la cei care o cunosc pe mama să mă ajute să o găsesc. Am acceptat imediat. Am spus adresa hotelului unde stăteam, programul pe care-l aveam şi timpul cât mai stăteam la Budapesta", a mărturisit Birtalan.

Adusă de un milițian la hotel!

„Ei au pus, în acelaşi timp, şi miliţia din Budapesta să-mi caute mama. Acum nu mai ştiu cine a găsit-o, cum s-a aflat, cert e că, a doua zi dimineaţa, la hotel, mama venise adusă de un miliţian!".

Revederea i-a adus o mare bucurie fostului handbalist. „Mama nu a avut nicio grijă că ne-a abandonat, pe mine şi pe ceilalţi doi fraţi ai mei. Aşa au fost vremurile. Era o copilă. Pe mine, care sunt al treilea ei copil, m-a născut la 17 ani! Vă daţi seama?", întreba atunci Birtalan.

„Tata şi mama s-au cunoscut în Germania, în timpul războiului, acolo s-au şi căsătorit, dar mariajul lor nu a mers! În momentul în care s-au despărţit, mama s-a întors acasă, la Budapesta, iar noi am rămas la Zalău, cu tata", a explicat fostul inter stânga.

După 24 de ani, am cunoscut-o! Eu am rămas cu tata, crescând cu mama vitregă, o femeie excepțională, care a avut grijă de mine

- Ștefan Birtalan la Prietenii lui Ovidiu

Nu s-au mai despărţit de când s-au reunit

După revedere, Ştefan a rămas foarte apropiat de părintele său. „Ea a trăit în continuare în Budapesta, dar nu era an să nu ne vedem de câte două-trei ori. Venea şi stătea la noi cu lunile. Şi-a cunoscut nepoţii. Din păcate, în 2008 a făcut infarct şi a murit", a povestit Birtalan în 2014.

Umorul marca Ștefan Birtalan

Născut la Zalău, în 1948, dublul campion mondial a trăit în oraşul transilvan doar 10 ani, mutându-se apoi cu familia la Jibou. „Toţi coechipierii şi toată lumea, în general, ştie că sunt din Jibou. Colegii mei de lot chiar glumeau şi-mi ziceau când m-am mutat la Bucureşti: «Auzi, mă Bibi, ştii că Jibou acum se numeşte doar Ji». De ce?, am întrebat eu. «Pentru că boul a plecat, mă!»", a povestit râzând fostul handbalist în urmă cu un deceniu.

Amintirile din 1970, când era mezinul naționalei

Ștefan Birtalan avea 21 de ani în 1970 și era mezinul echipei naționale pregătite atunci de Vlase Oprea, Nicolae Nedef și Eugen Trofin.

„A fost o bucurie imensă pentru mine să fac parte dintr-o echipă enormă. Finala a fost ceva de vis. RDG era favorită, mai ales că a început meciul cu 3-0. Pe vremea aceea un avantaj de trei goluri era de multe ori decisiv. Gruia, Gațu, Oțelea, Penu au dus greul acelui Mondial", și-a reamintit Birtalan, cel care avea să fie om de bază la Mondialul de peste patru ani, din 1974.

„Familia handbalului românesc avea grijă de tineri, am fost primit cu multă simpatie și ne-am dăruit total handbalului. Acum realizăm cu adevărat cât de buni am fost în acea perioadă", adăuga el într-un dialog de acum câțiva ani.

Steaua, Cupa Campionilor Europeni și modestia lui Birtalan: „Nu eu am fost eroul!"

În 1977, Steaua București a cucerit pentru a doua oară în istoria clubului militar Cupa Campionilor Europeni, după 1968.

Ziarul Sportul de a doua zi titra pe prima pagină: „Steaua - pentru a doua oară câștigătoarea Cupei Campionilor Europeni, la handbal". „Factorul decisiv și, am spune, eroul acestei finale a fost Birtalan, secondat cu brio de Drăgăniță și Voina. Birtalan a șutat năprasnic, reușind să înscrie nu mai puțin de 9 goluri! A fost o repriză splendidă", se scria în cronica finalei.

Birtalan a rememorat pentru Gazetă în 2017 meciul de parcă s-ar fi jucat cu o zi înainte. „Nu am fost niciun erou. Toată echipa a jucat bine. Am făcut o primă repriză colosală. ȚSKA Moscova era, practic, echipa URSS care ne-a învins în finala olimpică. De aici, toată ambiția noastră", a declarat Birtalan.

Steaua a condus cu 14-9 la pauză, ȚSKA a egalat la 15, dar românii și-au revenit. „Pe final am avut mereu două goluri, i-am ținut la respect. Am câștigat 21-20, dar ultimul gol l-au dat când mai erau câteva secunde", a spus el.

„Atunci am fost promovat de la căpitan la maior!"

Ștefan Birtalan și-a adus aminte și că fiecare jucător de la Steaua a fost premiat atunci cu 5.000 de lei. „În mână noi am primit 3.800 de lei, restul de 1.200 a fost impozitul", a spus fostul handbalist.

„Și de la Steaua am primit gradații. Cine putea și cine avea voie. Pentru că indiferent de ce făceai tu, nu puteai să primești gradele de pe-o zi pe alta. Adică dacă primiseși un grad de câteva luni, nu-ți dădea altul imediat!

Țin minte că pe mine m-a făcut maior atunci, dar mai aveam o lună sau două până îl primeam la termen, nu mi s-a făcut o favoare", a adăugat Birtalan.

Ștefan Birtalan, decisiv în cucerirea titlului mondial din 1974

Alături de Cornel Penu, unul dintre eroii Campionatului Mondial din 1974, din Germania, a fost interul Ștefan Birtalan. A marcat de 7 ori în poarta Germaniei Democrate și a ajutat România să cucerească al patrulea titlu mondial din istorie.

„Noi am avut o generație extraordinară. Și nu numai noi, și cei dinaintea noastră! Uite, nenorocul lui Vasile Stângă ăsta a fost. Degeaba a fost el un superjucător, că nu a mai avut coechipieri de aceeași valoare!

Noi am fost campioni mondiali că eram, fiecare pe postul său, între primii trei jucători din lume", a povestit Birtalan pentru Gazetă acum 10 ani.

„Dacă nu ratam eu, mai erai tu în poză?"

Ștefan Birtalan își aducea perfect aminte Mondialul din 1974, dar mai ales finala cu RDG. A avut atunci 8 aruncări la poartă, 7 goluri și o bară. „Pe final, am tras în bară, germanii au recuperat și au plecat pe contraatac. Era Wolfgang Lakenmacher, cel mai bun om al nemților.

Cornel Penu a avut un reflex formidabil. Atunci s-a născut și poza aceea, care a făcut înconjurul lumii, cu bucuria lui în fața lui Lakenmacher. Ţin minte că a strigat apoi la mine, eu eram mai mic: «Dă, mă, gol, în aia mă-tii, nu mai da în bară!». L-am tachinat însă apoi: «Bine, mă Cornele, dacă nu ratam eu, mai erai tu în poză în toate ziarele?»".

34 de goluri într-un meci, în Italia!

Ştefan Birtalan şi-a încheiat cariera de jucător în Italia. „La 39 de ani am ajuns să joc la Follonica, o echipă din regiunea Toscana, lângă Grosseto. Eram antrenor-jucător. La ce handbal aveau italienii, chiar dacă aveam 39 de ani, jucam cu spatele", a mărturisit Birtalan.

Totuşi, a reuşit cu echipa sa să dispute barajul de promovare în prima ligă. „Înainte de meci a venit la mine preşedintele clubului şi mi-a spus: «Domnule Birtalan, vă rog frumos, faceţi ceva să nu promovăm, că eu nu am bani să susţin echipa în prima ligă!».

Aşa m-am enervat... Nu aveam de gând să joc eu, dar când am auzit, am intrat. Am dat 34 de goluri şi am câştigat. Apoi am plecat din Italia", a încheiat dublul campion mondial.