Poate că nu reprezint publicul-țintă al acestui gen de entertainment. Poate că apreciez mai degrabă finețea scrimei sau bărbăția (pe bune) a fotbalului. Real Xtreme Fighting, unde bărbatul bate femeile îmi sună a violență conjugală transportată sub ochii publicului, cu un vag iz de imoralitate pentru bani.
Imaginile de la gala de lupte de la Sala Polivalentă - un loc unde, uneori, se joacă handbal -, în care Perversul de pe Târgu Ocna a luptat împotriva a două femei, sunt, înainte de orice judecată morală, dizgrațioase și inegale.
Dar asta e cea mai mică dintre probleme
Una dintre protagoniste este luptătoare MMA, cealaltă nu. Dacă aș organiza asemenea gale, aș avea mare grijă pe cine arunc într-o cușcă pentru a-și lua pumni în cap, cu echipament de protecție cu tot.
Dacă aș fi în public - situație, de altfel, foarte puțin probabilă -, m-aș ridica și aș pleca acasă. M-aș gândi, înainte de toate, la femeile care mănâncă bătaie în realitate, de la soți, iubiți, tați, frați.
Dincolo de grotescul întâmplării, dincolo de dorința de a face spectacol (și spectacolele proaste tot așa se numesc), dincolo de nevoia de a stârni reacții de toate felurile, scenele mi s-au părut desprinse dintr-un soi de teatru medieval, inspirație bolnavă pentru cei doritori să-și testeze forțele împotriva femeilor.
Și o încurajare deloc subtilă a celor care deja o fac
Căci, dacă o gală desfășurată într-una dintre sălile emblematice de sport ale României legitimizează și prezintă cu mândrie o astfel de reprezentanție revoltătoare, sub explicația cinică potrivit căreia „așa e moda și în alte țări”, de ce nu am aplica asta și în afara ringului?
Că doar pare a fi sport, nu-i așa?
De ce nu l-am practica și cu alte ocazii, așa cum facem cu baschetul, ping-pong-ul sau zumba? GLUMESC!
În sport, lumea a ajuns, în general, la concluzia că femeile nu pot concura cu bărbații. Nu e chestiune de egalitate de gen, ci de anatomie. De forță. De viteză. De mușchi. De oase.
E știință, nu moft
Când disciplina despre care vorbim sunt luptele în ring, de orice fel, nu se pune doar problema că femeia va fi învinsă. Aici femeia va fi bătută.
Un act la marginea degradării și a umilinței.
Nu a fost o demonstrație în care cele două femei și-au arătat talentele într-ale autoapărării. Nicidecum. A fost o cafteală fără nicio virtute tehnică, tactică sau strategică.
Ca la un circ ambulant, unde ești invitat, într-un spațiu întunecat și rece, să vezi ciudățeniile naturii, pentru un strop de adrenalină, în schimbul câtorva bănuți. Simți că a meritat fiecare secundă, nu-i așa?
În afară de asta, mi-aș dori să văd afișele unor astfel de showuri marcate cu +18.
Și să nu mai citesc replici ca aceasta a lui Ionuț Atodiresei, sportiv, de altfel valoros, care a spus: „Dacă fetele câștigau meciul ăsta, nu le mai plângea nimeni de milă”.
Acest gen de discurs e cel mai rău dintre toate, aproape la fel de rău ca pumnii împărțiți în ring, dinspre bărbați spre femei.
Genul de primejdie care se poate întinde dincolo de galele RXF, din cușca amenajată în Sala Povalentă, în viața adevărată.
{{text}}