Discuțiile din jurul sălbăticiei cu care un bărbat a lovit brutal două femei sub egida unei competiții sportive n-ar fi existat dacă domnișoarele n-ar fi fost de acord să se ducă acolo pe post de încasatoare.
Lumea a luat-o razna rău, sunt tot felul de activități care se autointitulează sporturi, cu cușcă sau fără. Cu flăcăi zdraveni care se pălmuiesc până când unul dintre ei cade lat. Iar acum, cu două fete care încasează puhoaie de pumi de la un ins pe care conștiința publică l-a intitulat ”Perversul de la Târgu Ocna”. La noi se pare că ești cu atât mai celebru cu cât semenii te consideră mai pervers....
Cassius Clay dansa menuet
Poate că noi, aceștia mai înspicați pe la tâmple, nu înțelegem că lumea e acum altfel decât ”pe vremea noastră”, când boxul clasic, deși era denumit ”nobila artă”, era socotit un sport dur. Dar Muhammad Ali, pe vremea când încă se numea Cassius Clay, dansa în ring.
Față de caftelile de acum, meciurile pentru centura mondială de acum patru-cinci decenii erau menuete de salon. Inclusiv arbitrii de box erau îmbrăcați în alb, aveau papion.
Astăzi sălile se umplu la acest gen de activități care nu mai au mult până să echivaleze în cruzime masacrele din Colosseumul roman, când leii înfometați erau asmuțiți împotriva unor oameni fără nicio vină, în timp ce imperatorul ciugulea boabe de strugure în tribună.
Un masacru legal
Până la oripilarea generală (și perfect explicabilă!) care a cuprins societatea, aceeași societate oripilată trebuie să constate că un asemenea eveniment a primit aviz de desfășurare. S-au emis bilete, s-au cumpărat, s-au fiscalizat, s-a stabilit un program, s-au întocmit niște contracte cu participanții, s-au dat și încasat niște bani.
Se știa că un bărbat de un chintal și-un sfert urma să se bată cu două fete și că aveau să se tragă pumni. A fost un eveniment asumat de autorități, un sexism legal și un masacru la fel de legal.
De ce a dat ”cu ură?!”
Imaginile mișcă, dor și oripilează, însă nimeni nu le-a împins cu forța în arenă pe Roxana Țuțu și pe Bettyshor, numele celor două încasatoare. Au mers de bunăvoie, au semnat contracte, și-au asumat că vor primi pumni, iar în schimbul acelor pumni vor primi bani.
Una dintre cele două protagoniste ale secvențelor grotești (cum pe bună dreptate le categorisește colega Oana Dușmănescu într-un inspirat text alăturat pe această temă) e cumva mirată că ”a dat în noi cu ură”. Adică ”Perversul” putea fi mai blând.
Dacă nu ele, atunci altele
Sigur că dacă n-ar fi fost Roxana și Bettyshor, s-ar fi găsit altele care să încaseze, deopotrivă, și pumnii, și banii aferenți.
Ideea nu e că Bettyshor și Roxana Țuțu au luat în văzul lumii pumni de la Perversul de la Târgu Ocna, ci e că există persoane de sex feminin dispuse să facă pe sacii de box pentru niște bancnote. Ideea e una singură. Să nu se dea „cu ură”....
Din răuț în și mai răuț
Fetele, desfigurate după potopul de pumni încasați, acceptă cumva situația. ”Îmi aduc aminte ce-am simțit la fiecare lovitură!” sau ”A fost un pic mai răuț (iată că și răul poate căpăta diminutive!), dar o să fie bine cu siguranță!”. Tonică și încurajatoare perspectivă!
Noi ne oripilăm, ne indignăm, perorăm despre misoginism și despre sexism, iar dumnealor abia așteaptă să le treacă umflăturile pentru a-și relua rolurile de ținte vii ale unor pumni dezlănțuiți. Pare-se că ne ducem din rău în mai rău, sau ca s-o cităm pe una dintre încasatoare, din răuț în și mai răuț.
{{text}}