Nou-promovata Gloria Buzău are, începând de astăzi, un nou președinte. Cristian Bălașa, 51 de ani, fost cunoscut mijlocaș în prima ligă a României, a fost instalat în funcția de președinte executiv al grupării din Crâng.
Ultima oară la Concordia Chiajna, în liga secundă, unde a ocupat mai multe poziții pe durata ultimilor ani, Cristian Bălașa, tatăl stoperului Mihai Bălașa, va prelua scaunul de președinte executiv al Gloriei Buzău, mutarea fiind oficializată în cursul zilei de luni.
Gloria Buzău are un nou președinte: Cristian Bălașa
„Comitetul Director al Gloriei Buzău a ajuns la un acord cu Cristian Bălaşa pentru a prelua funcţia de preşedinte executiv al clubului. (...) Fostul director sportiv al Concordiei Chiajna va fi prezentat oficial într-o conferinţă de presă, ce va fi organizată în zilele următoare”, au transmis, pe pagina oficială, cei de la Gloria.
Interesant este că Andrei Prepeliță, antrenorul nou-promovatei, a fost coechipier la FC Argeș cu Cristian Bălașa. Prepe era la începuturile carierei și s-a intersectat cu Bălașa pe finalul aventurii acestuia din Trivale.
Cristi Bălașa a evoluat în 164 de meciuri în prima ligă pentru FC Argeș în perioada 1997-2003, evoluând pentru piteșteni inclusiv în preliminariile Cupei UEFA, și a mai trecut pe la formații precum Farul Constanța, FCM Târgoviște și Concordia Chiajna. A debutat în 1995 la Oțelul „U” Târgoviște, devenită ulterior Chindia. La Târgoviște, Bălașa i-a fost căpitan lui Laurențiu Reghecampf în formația antrenată la acea vreme de Silviu Dumitrescu.
Cristian Bălașa, în duel cu Florentin DumitruCristian Bălașa și o copilărie plină de sacrificii
Cristian Bălașa a avut o copilărie greu încercată. Fostul mijlocaș povestea la GSP Live, în urmă cu mai mulți ani, sacrificiile pe care le făcea pentru a ajunge la școală și la antrenamente.
„De la 7 ani, făceam naveta zi de zi, 22 de kilometri, de la Glodeni, de unde stăteam eu, la Târgoviște. Maică-mea avea serviciu, nu putea sta după mine, și mă trezeam dimineața... Intram la școală, la ora 08:00, ieșeam la 12:00, apoi aveam autobuz către Târgoviște. De multe ori nici nu mâncam, bani nu prea aveam la mine.
Crede-mă, era o cofetărie și când trecem prin fața cofetăriei, mă săturam numai uitându-mă în vitrină, că nu aveam bani să intru să-mi cumpăr. Norocul meu era dacă șoferul de pe autobuz mă cunoștea, că nu-mi lua bani dacă se întâmpla asta. Colegii mei cu o situație financiară mai bună se mai duceau după antrenamente la o cofetărie, o patiserie. Eu ce să mă duc? Găseam tot timpul motive să nu mă duc, le spuneam că pierd autobuzul.
Crede-mă că la un moment dat am plecat de la Glodeni la Târgoviște cu sania trasă de cai. Am plecat cu tatăl meu și cu un vecin și m-a dus de acasă până la gară, de unde am luat trenul.
În decurs de 7-8 ani, n-am lipsit de la niciun antrenament, indiferent că era zăpada mare, că ploua, ningea... Eu mă duceam. Uneori, eram nevoit să merg pe jos patru kilometri până acasă”, povestea fostul mijlocaș.
{{text}}