România s-a făcut de râs în amicalul cu Bulgaria, doar un 0-0 de neprivit, iar fanii prezenți în Ghencea i-au taxat, la final, pe „tricolori”. Numai că huiduielile l-au zguduit teribil pe Nicolae Stanciu, care și-a vărsat prompt țâfna pe jurnaliști și pe suporteri. Practic, cam ce fac toți jucătorii când nu reușesc să fie mai buni decât adversarii lor.
Așa că poate ar trebui să știe cum se vede și din partea astalaltă.
Umblat în ultimii ani în China și Arabia Saudită, campionate unde fotbalul se bate cap în cap de multe ori cu profesionalismul, iar criticile publice sunt nivelate cu fierul de călcat al cenzurii de stat sau de moravuri, Stanciu s-a prăbușit constant în evoluțiile de la echipa națională.
Ba drumurile lungi, ba presa rea, ba suporterii pretențioși au fost de vină. Ceva cât să nu fie vorba despre valoarea lui și a colegilor de lot, ci mereu despre alte părți.
În meciul cu Bulgaria, Stanciu a expediat un singur șut spre poartă. S-a dus în stația de 41, poate între buturile ușilor tramvaiului Imperio. Mingea aia e pierdută, Nicușoare!
Dar nu e vorba numai despre șut, fiindcă decarul naționalei a dat pase greșite și a fost cu foarte puțin mai prezent în joc în comparație cu Alibec, care n-a jucat. Nicușor se putea salva cu penalty-ul obținut în prima repriză, dar Dennis Man n-a potrivit-o de la 11 metri. A zis ca s-a aruncat portarul prea târziu. Bun și el, cum ar spune tineretul de azi.
Cu un singur lucru are dreptate Stanciu!
Avem pretenții mult prea mari de la el și de la fotbaliștii echipei naționale. Ba avem pretenții imense - oarecum nejustificate - chiar și de la Edi Iordanescu.
Noi tot așteptăm ca România să joace frumos, când ea nu știe cum să facă asta. Noi tot așteptăm ca România să atace, când ea n-are valoare și bălmăjește câteva idei incoerente despre cum să ajungă în fața porții. Noi tot așteptăm să legăm calificările la turnee finale, când maximum pe care îl obținem e să prindem un EURO după ce absolut toate „astrele se aliniază” și „Mercur iese din retrogradul ăla”, precum și alte aiureli dintr-astea pe care oricum nimeni nu le întelege.
Iartă-ne, Nicușoare! Noi am greșit! Aveam pretenția că stofa aia de fotbalist care juca prin grupele Ligii Campionilor înca mai rezistă. Ne-am înșelat. Ești doar un băiat care vine de la o echipă modestă din Arabia Saudită, acolo unde fotbalul se joacă la 50 de grade, iar antrenamentele băltesc ca puțurile de petrol în amiezile de la Riad, iar tu nu mai ieși cu nimic în evidență nici acolo.
Data viitoare, îi vom huidui pe aia care încă mai pot...
{{text}}