Pe numele lui din buletin Philip Kim, canadianul în vârstă de 27 de ani spune că nici măcar din interiorul fenomenului numit breakdancing, disciplină nou introdusă la Jocurile Olimpice de la Paris 2024 (26 iulie-11 august), acesta nu pare un sport, în ciuda calităților atletice pe care trebuie să le aibă concurenții.
- Jocurile Olimpice de la Paris 2024 încep pe 26 iulie. Gazeta Sporturilor are 4 trimiși speciali - Luminița Paul, Roxana Fleșeru, Remus Dinu și fotoreporterul Raed Krishan - care vor oferi cele mai importante știri, reportaje și interviuri de la fața locului.
„Dintre practicanți, nimeni nu-i mai spune breakdancing. Breaking e suficient”, spune Phil.
Kim este, în acest moment, cel mai bine clasat B-boy din lume - lumea breakingului se împarte în B-boys și B-girls - și favoritul la aur la prima ediție în care această disciplină va fi prezentă în programul olimpic, într-o încercare de a întineri sângele consumatorilor de Olimpiade.
Puțină istorie despre breakdancing și originile sale
Breakdancingul își trage seva din petrecerile din cartierele sărace americane și, din anii '70 până acum, a devenit o componentă puternică și convingătoare a culturii pop.
În portretul pe care i-l face lui Phil, site-ul Wired scrie că unul dintre fondatorii acestui stil sportiv de dans a fost Richard Colón, cunoscut sub porecla de Crazy Legs, era și pugilist.
În adolescență, Richard și-a dorit să concureze la un turneu de box, dar mama lui nu a avut cei 14 dolari pentru a-i plăti taxa de înscriere.
Colón a rămas pe străzile din Bronx, devenind unul dintre pionierii acestui stil exploziv de dans. Era perioada când muzica rap era încă o noutate, iar breakingul era marea stea a culturii maselor.
Spectaculos și plăcut de urmărit, acest dans a prins și a adunat public și recunoaștere. Richard Colón a apărut cu trupa sa - în terminologia breakdancingului e preferat cuvântul „crew” - la filmarea filmului Flashdance, în 1983.
Un alt crew a dansat la evenimentul de învestire a președintelui Ronald Reagan, doi ani mai târziu.
Apoi, dansatorii de break nu au mai fost chemați la gale și alte evenimente pompoase, așa că s-au întors în străzile din New York și din alte orașe americane, încercând să supraviețuiască rasismului și sărăciei.
Phil Wizard nu provine din cartierele sărace din SUA
Philip Kim nu știa nimic din toate acestea în 2009, pe când avea 12 ani, și a asistat la spectacolul dat de un crew, care dansa la nunți și evenimente corporatiste.
Apoi s-a dus acasă și s-a uitat la câteva show-uri Red Bull - unul dintre principalii promotori la nivel mondial ai acestui stil de dans.
Acum e el însuși sportiv sponsorizat de Red Bull, dar și de alte companii puternice: Lululemon, Toyota și Royal Bank of Canada.
Însă nu toți dansatorii de breaking sunt ca Phil Wizard. Chiar el spune că, la nivel mondial, sunt doar câteva sute de dansatori care câștigă suficienți bani din această activitate.
Asta înseamnă că majoritatea practicanților acestei discipline, de-acum olimpice, trebuie să aibă un alt loc de muncă.
Phil Wizard a renunțat la școală pentru dans
Parisul e oportunitatea perfectă pentru breakeri să fie „văzuți” din nou - o oportunitate scurtă, pentru că breakingul nu va mai fi probă olimpică și la Los Angeles 2028.
Cu alte cuvinte, Kim poate deveni primul și ultimul campion olimpic din istorie la această disciplină.
Phil Wizard își amintește că a început să simtă că breakdancingul poate fi profesia sa la un concurs din Los Angeles.
„Era un eveniment Red Bull. Mi-am cumpărat singur biletul de avion și, acolo, am stat la un prieten. Mi-am spus că, dacă voi câștiga, mă voi lăsa de școală și îmi voi face o carieră din asta.
Am câștigat. A fost ceva neașteptat, eram doar un puști din Vancouver care a întrecut pe ring câțiva veterani”, povestește sportivul.
Părinții lui Phil sunt imigranți coreeni și nu au fost deloc încântați la ideea că fiul lor își va abandona educația.
„Mi-au reproșat că și-au sacrificat viața ca să ne fie nouă bine. Nu au fost vehemenți, dar ei sunt crescuți mai tradițional”, spune Kim.
„Tata mi-a dat trei ani ca să-i arăt ce pot. Ba chiar m-a susținut financiar, dar mi-a spus că, dacă lucrurile nu merg, trebuie să revin la școală”, adaugă canadianul.
Avea pe atunci 19-20 de ani. Acum, la 27, știe că a ajuns sus, deși spune că, atunci, la început, ești mai entuziast, emoția e mai pură.
Întrebat dacă el consideră că breakingul e un sport în toată puterea cuvântului, Phil Wizard a răspuns: „De câte trebuie să pun o etichetă sau alta, prefer să spun că e mai degrabă o formă de artă și cultură, înainte de orice altceva.
Eu nu l-am considerat niciodată sport. Nici eu, nici majoritatea colegilor mei. E autoexprimare, e cultură, e o componentă a culturii hip-hop”, crede Kim.
Phil Wizard crede că, la Jocurile Olimpice, subiectivitatea arbitrilor va fi și mai vizibilă
Disciplina aceasta, olimpică sau nu, vine la pachet cu o mare doză de subiectivitate din partea arbitrilor.
„Nu poți fi niciodată sigur că, dacă execuți o anumită mișcare, o să primești mai multe puncte. Trebuie să punctezi la diverse capitole - originalitate, execuție și dificultate.
Partea cu dificultatea e cel mai greu de notat și de-aici se nasc cele mai multe discuții”, explică Phil Wizard.
Phil Wizard vorbește despre breaking cu un mare respect. „Înțeleg că eu sunt doar un musafir în cadrul acestei culturi, care își are rădăcinile în muzica și dansul afro-american și hispanic.
Își are originile în cartier, dar a depășit demult acest spațiu. A ajuns și la oameni din clasa mijlocie care și-au dorit să facă asta.
La fel, s-a răspândit printre europeni și asiatici”, spune Philip Kim, care adaugă că dansatorii japonezi sau coreeni tind, încet-încet, să ia locul pe scenele de breaking concurenților de culoare.
Deși Phil a cunoscut succesul pe plan individual, recunoaște că, pentru el, confruntările între crew-uri - așa-numitul battle - reprezintă adevărata formă de breaking.
„Pentru mine, e mai distractiv de privit. Doi contra doi, trei contra trei. Acolo se vede adevărata chimie.
Cred că lucrurile vor începe să se schimbe și datorită Olimpiadei, care va aduce din nou în prim-plan apetitul pentru confruntările între crew-uri”, spune Phil Wizard.
Mulți nu văd cu ochi buni introducerea breakingului ca probă olimpică
Și o parte dintre nemulțumiți provin chiar din rândurile comunității practicanților de breaking.
„Nu ne putem pune de acord cu arbitrii probelor olimpice - la feminin și masculin. O să vedeți mult decizii ciudate, pentru că așa s-a întâmplat în ultimul an, cu calificările olimpice.
Au fost multe decizii aiurite. Între noi, vorbim deschis despre asta. Nu-i cunosc pe jumătate dintre oameni implicați în proba de breaking de la Jocurile Olimpice de la Paris și ar trebui să-i cunosc pe toți.
Unii sunt niște figuri foarte respectate, altele nu. Acesta e unul dintre cusururile sistemului, dar trebuie să ne adaptăm”, explică breakerul.
Phil Wizard spune că, pentru el, nu medalia olimpică e motivația supremă, ci a rămâne fidel stilului său și stării din ziua respectivă.
„Da, îți poți adapta mișcările ca să câștigi mai multe puncte. Unii fac asta la concursuri.
Eu nu. Dar da, sunt concurenți care se uită la arbitri și-și propun să schimbe strategia ca să bifeze mai multe criterii sau ca să se plieze pe gusturile celor care le judecă performanța.
Eu însă cred că dacă faci asta, scoți arta din miezul dansului. Nu te mai exprimi liber. Inclusiv la Olimpiadă, unde e vorba de o medalie. O să fac ce fac de obicei. Nu-mi pasă cine mă va arbitra”, spune Philip Kim.
Comitetul Internațional Olimpic a justificat introducerea breaking-ului în programul olimpic, invocând dorința de conectare cu generațiile tinere.
„Eu cred că Jocurile Olimpice au mai mare nevoie de breakdancing decât are breakdancingul de Jocurile Olimpice. Eu am concursuri aproape în fiecare săptămână.
Concursul olimpic e doar unul dintre ele”, comentează Phil Wizard.
Pentru practicanții breaking-ului, Olimpiada nu e decât o mare scenă unde-și pot prezenta cultura și talentul.
„Sper ca firmele să se convingă că e o activitate cool în care ar putea investi, că suntem o comunitate mișto.
Și mai sper ca oamenii care vor vedea concursul de breaking la Olimpiadă să se îndrăgostească de acest sport.
Dacă va fi prima și ultima oară când vom fi invitați la Olimpiadă - asta e! Ne vom întoarce la ce făceam înainte.
Breakingul era aici, pe lume, înainte să ajungem la Jocurile Olimpice. Și va fi tot aici, pe această lume, și după Jocurile Olimpice”, spune Phil Wizard.
Video. B-Boy Phil Wizard vs. B-Boy Amaro
{{text}}