M-a blocat de tot rezultatul ăsta. Îți vine să plângi, să râzi, aproape că nu-ți vine să crezi. Te gândești, poate e stricat televizorul, internetul. Cum adică 0-0 cu Liechtenstein?! Păi sunt locul 202 FIFA, i-am bătut mereu, sunt amatori, iar noi suntem calificați la Euro, neînvinși, peste Elveția, primii din grupă. Încă un rezultat „istoric” al acestei generații. Am spart gheața și cu Liechtenstein. Yupii!!!
E adevărat, am început cu România 2. Apoi au intrat niște grei, am trecut spre România 1, dar la final a ieșit România 0.
Am dominat, era culmea! dar am făcut-o orbește, precipitat, lipsiți de orice luciditate. Cifre mari, fotbal mic. Am avut așa o senzație că băieții în galben, dacă tot nu prea joacă pe la cluburile lor, iar cartea lor de vizită e doar echipa națională, au încercat fiecare, individual, să iasă în față.
Măcar cu liliputanii ăștia, doar-doar i-o vedea cineva, să mai facă rost de vreun contract mai gras. E așa o rafală de oferte... pentru Benjamin Buchel, portarul lor, poate.
Mogoș nu i-o dă lui Pușcaș, Pușcaș nu i-o lasă lui Olaru, Coman a vrut prea mult să apară pe tabelă. Pușcaș măcar e peste tot dar nicăieri. Ba prea în față, ba prea în spate, ba prea moale, ba prea tare. Și uite așa, jocul nu se leagă și pace.
Ni se tot vorbește de atmosfera super din vestiar, de familie, de legături, de prietenii. Or fi, dar unde contează nu prea se vede. Parcă e prea fiecare cu treaba lui. Iar când mai apare un pui de combinație, se împotmolește, se pierde cumva.
Mihailă, Man, Bancu au fost ceva mai activi, Stanciu a incercat să facă lumină, dar s-a risipit și el în disperare, prin îmbulzeala generală. De prin cantonamentul de la Mogoșoaia, pe filmulețe de pe site-ul FRF, vedem lovituri libere bătute numai prin vinclu. Or fi trucaje?Că pe teren, din orice poziție le-am avut, nu găsim poarta aia nici de-a dracu'. Cu Liechtenstein!!!
Puteam să-i batem totuși, dacă Drăgușin, supărat pe Sele, îl lua la trântă pe micuțul adversar, că nu se dă la o parte. La sfârșit era pus pe harță cu toți, măcar așa să le arătăm cine e mai tare. Că doar el e de la Tottenham, face zeci de milioane pe transfermarkt, are coc și mesteca guma aia ca un star de Hollywood.
Sele joacă la Liga a 4-a, la celebra USV Eschen/Mauren (nu se poate, n-ați auzit de ea?!). Are 55 de selecții, dar n-are cotă de piață, e neprețuit, adică nu contează. Nicăieri. Iar de luni probabil că se duce la muncă. Concluzia e sumbru-vânătă: aici suntem.
Dar tot e ceva, am jucat cu Bulgaria și cu Liechtenstein, n-am luat gol și am rămas și neînvinși. E un punct de plecare la Euro, nu?!
Edi Iordănescu a zis că a văzut și lucruri foarte bune, scheme, chiar și în echipa rezervelor. Și că ne-a lipsit doar golul. Corect. Ce să zică și el? Ce explicații să mai găsești la penibil?!
Ar fi trebuit să fie un galop de sănătate, o gură zdravănă de moral înainte să plecăm în Germania. A ieșit taman pe dos, în loc de bezele, băieții s-au ales cu ceva fluierături și huiduieli cu Bulgaria.
Aseară, nemulțumirea a fost mai molcomă. Lumea era năucită. Au fost chiar și aplauze de rămas bun. Copiii nu știu istorie. Noi, restul suntem cam răi și nerecunoscători. Uite, să nu credeți că am uitat, mulțumim pentru calificare!
Dar vin ucrainenii, la Euro. Lasă că ei au pierdut cu Polonia. Poate vor fi afectați, mai blajini, decât răii de acasă. Și o să vadă ei ce pățim, cum ar spune un clasic în viață, din fotbalul mioritic. Ce-ar mai fi de zis? Doamne ajută! Să vă jucați frumos, băieți!
{{text}}