Amintiri din epoca de aur a „viteziștilor”: „Imi Ienei venise să se consulte cu mine, i-am zis să preia Steaua!” + analiză actuală: „Ianis e frumușel și atât”

Horia Moculescu, 87 de ani, a rememorat momente de neuitat din fotbalul altor vremi și a developat clipe pe care le-a trăit pe viu în compania unor oameni ce au scris istoria sportului românesc. Cum l-a sfătuit pe prietenul Ienei, cum i-a pus o vorbă bună lui Belo, de ce a fost sărit din delegația pentru Sevilla 1986 și cum i-a tratat cu vin de Sâmburești pe cei din Craiova Maxima.

Horia Moculescu, 87 de ani, este recunoscut pentru cariera sa în muzică. La câteva sute de metri de Conservator, de-abia găsindu-și loc de parcare pentru un Opel de la începutul anilor 2000, unul dintre seniorii muzicii ușoare românești trece alene printre tinerii care fie se duc spre Cișmigiu, fie vor să prindă din zbor orele de la Universitatea de muzică.

Compozitor, pianist, mediator și promotor de programe TV, Moculescu a interacționat cu sportul din copilărie, apoi din tinerețe. A făcut atletism, rugby, volei, pe care le-a întrerupt, după cum avea să mărturisească pentru că "am devenit profesionist cu muzica".

În plus, la finele anilor "90, a făcut parte din Adunarea Generală a Asociației Fotbal Club Steaua: a participat la ședințe, a votat, l-a cunoscut pe Gigi Becali la începuturile lui fotbalistice. S-a retras, ulterior, fiindcă s-au schimbat vremurile la clubul sufletului său.

Tata făcea sport în cadrul Armatei. Făcea sport la nivel de gulere albe, de armată. Nu pot să uit că era un singur teren de tenis în București, Doherty, la intersecția străzile Știrbei Vodă și Plevnei, l-au arat ciracii lui Ceaușescu înainte de 1989. Se făcea sport cum se putea, de la mingi formate din cârpe, era o plăcere de a face sport, nu de a privi

- Horia Moculescu

Horia Moculescu la vârsta de a spune adevăruri dureroase

Într-un interviu acordat cititorilor Gazetei Sporturilor, Horia Moculescu a discutat atât despre ceea ce vede în ultima perioadă în fotbalul românesc, apreciindu-l pe Florinel Coman și certându-l pe Darius Olaru (detalii aici), cât și despre fotbaliștii echipei naționale. Pe care nu i-a menajat deloc, după spusele sale ajungând la vârsta la care poate spune orice adevăr, oricât de dureros ar fi, inclusiv despre el.

„Ianis Hagi e frumușel și atât, Pușcaș aleargă zăpăuc, Stanciu e la apus de carieră, Burcă e lent de face o jumătate de oră până pe Știrbei Vodă. Doamne ferește să nu jucăm cu Coman titular!", au fost doar câteva dintre aprecierile seniorului (detalii aici), care au fost dezbătute intense și de microbiști în comentariile articolului.

Acum, în al treilea episod al dialogului, am făcut o incursiune în diverse generații ale fotbalului românesc, descoperind momente uimitoare.

Îndrăgostit iremediabil de Steaua. I-a apreciat pe Apolzan și pe Constantin - „Profesorul". Impresionat și de dinamoviști

"Am venit de la Vâlcea în decembrie 1947, să fac Școala Primară pe strada Floreasca, stăteam pe strada Roma. Au sărit toți pe mine: "Cu cine ții, cu cine ții?". Nu puteam să le spun că cu CSȘ Vâlcea. Le-am zis că simpatizez cu CCA. Cu Steaua.

În anii "50 a început construcția acelei echipe excepționale a lui CCA. A fost atât de valoroasă încât forma aproape integral echipa națională, de a învins Iugoslavia cu 1-0 la Belgrad, în 1956, când Vukas, un fel de Ronaldo de acum, a ratat un penalty în fața lui Costică Toma, care intrase în locul lui Voinescu.

Îmi plăceau jucătorii tehnici. CCA a avut doi de excepție. Apolzan - cel mai half central, excepțional, fugea suta în 11 secunde, lovea mingea cu ambele picioare și Constantin - "Profesorul", un conducător de joc remarcabil. Mi-au plăcut Piți Varga, Nunweiller... Ce legătură are sportul cu fanatismul? Normal că-mi plăceau și (jucători) de la Dinamo. Sportul trebuie să aibă încrâncenare sportivă, atât. Nu ambiția, încrâncerenarea aia, care trece peste morală", a rememorat Horia Moculescu.

I-a plăcut de mulți, dar l-a detestat pe Angelo Niculescu!

A prins mulți fotbaliști remarcabili pe care mulți dintre noi îi știm din povești. Pe alții am avut privilegiul să-i vedem live, în anii lor mari.

"Mi-au plăcut extrem de mult Dobrin și Belodedici. (cel mai bun) Nu-l mai țin bine minte pe Baratky, care a fost mare jucător, așa că m-aș duce la mari decari, Dobrin, Hagi, Petschovschi. Belodedici! Chiar dacă a fost fundaș central", a povestit muzicianul.

Discuțiile au atins și subiectul antrenorilor. "Angelo Niculescu a fost mediocru. A avut parte de jucători foarte buni și nu-l bagi tu pe Dobrin la Mondial?! Dai tu lecții de morală pe spinarea sufletelor României. L-a urât toată lumea pe Niculescu! În plus, era rasist (antrenorul) și nu l-a băgat pe Răducanu între buturi.

Pentru echipa națională, cele mai mari rezultate le-a avut Iordănescu, seniorul. Pentru echipele românești - Ienei. Pentru aura lui - Lucescu, apoi Piști Covaci", a mărturisit Moculescu.

Am fost prieten cu marele Piști Covaci. Când a venit la Steaua, m-a întrebat de un jucător de la Reșița dacă e bun sau nu. Îl luam, îl duceam cu mașina, mereu

Horia Moculescu

Horia Moculescu a dezvăluit că l-a sfătuit pe Emerich Ienei să preia Steaua! Apoi, i l-a recomandat pe Miodrag Belodedici!

Stelist pe viață, din 1947, cum îi place să spună periodic, Horia Moculescu are o afinitate deosebită pentru Emerich Ienei. Marele antrenor e mai tânăr decât el cu patru zile!

"Sunt povești cu Halagian că a făcut echipa aia mare a Stelei de la mijlocul anilor "80. Echipa aia e făcută de Ion Alecsandrescu, piesă cu piesă.

Aveam o ședință la Uniunea Compozitorilor și vine portarul că mă caută un domn. Un domn îmbrăcat militar. Avea haine de colonel, Imi Ienei. "Horea, n-am cu cine să mă consult!. La ora 14:00 trebuie să fiu la ministrul Armatei, la Olteanu. Să iau Steaua sau nu?", m-a întrebat.

"Imi, te duci și-i spui lui Olteanu așa: m-ați chemat în calitate de ofițer sau de antrenor? Ca ofițer, execut ordinele. Ca antrenor, nu se bagă nimeni peste mine".

Ne-am dat rendezvous seara, Imi trăiește, puteți să-l întrebați... A luat Steaua și i-a dat casă undeva la capătul dinspre Griviței. N-avea mașină, mă duceam să-l duc la meci, să-l aduc de la meci. În timpul săptămânii, avea mașină de la club.

Într-o zi i-am zis: "Imi, nu se poate ca tu să nu joci în apărare cu un stoper de excepție! Cu Belodedici". Eram la un meci de tineret-speranțe. "Horea, unde ai văzut tu ca o echipă mare cum vreau eu să fac să joace cu un stoper de 18 ani?". Belo era la tineret-speranțe, adus de Alecsandrescu de undeva de lângă Severin. L-a băgat la un meci cu Politehnica Timișoara, 4-2, pentru noi, Belo a greșit la un gol.

"Uite, Horea, ți-am băgat copilul, dar a greșit la un gol!". "Lasă, mă, că a fost cel mai bun în schimb". Ăla a fost debutul lui Belodedici la Steaua. Datorită mie", a susținut Horia Moculescu.

Am amintiri și cu Lucescu, suntem în relații bune. A stat aici vizavi de mine. Uite, vezi, ăla a fost blocul lui. Eu l-am prins aici după cutremurul din 77. Și cu Cornel Dinu mă cunosc bine. Mi-aduc aminte că am plecat cu el la Cluj, antrena acolo, îi spuneam că-l bate Steaua. Înnebunea de nervi!

Horia Moculescu

Cum a fost sărit din delegația pentru Sevilla, la finala din 1986: „Valentin Ceaușescu a întrebat de mine"

Marele moment al Stelei București, câștigarea CCE pe 7 mai 1986, l-a ratat. "Mă duc la club, eram cu Valentin Ceaușescu și cu Cristi Gațu, invitați de generalul Gavrilă. Se deschide ușa și apare Puiu Iordănescu să arate niște mostre de stofă, să arate cu ce se va îmbrăca echipa la Sevilla.

Și eu întreb, nevinovat: "Și noi, suporterii, cu ce ne îmbrăcăm?". Ei erau întrebători. "Să nu-mi spuneți că joacă Steaua finala Cupei Campionilor și noi nu ducem suporterii la Sevilla!". Pe sfânta cruce, așa am zis.

Și au vorbit cu ministrul Turistului, "domne, trebuie să ducem și noi vreo mie de oameni la meci".

Pe mine m-a costat viza, fiindcă Securitatea nu mi-a iertat niciodată că trebuia să verifice o mie de oameni în decurs de câteva zile. Și nu am avut viză de Spania, cu toate că aveam de Germania, de exemplu, făceam concerte, chiar în acea lună.

Valentin a întrebat de mine la Sevilla, "nu se poate că mama a semnat listele pentru Spania", fiindcă Elena Ceaușescu semna astfel de lucruri. N-am plecat eu și unul de la Agerpress. În schimb, am fost la Monte Carlo, la Supercupa Europei, acea victorie superbă", a rememorat Moculescu.

Uite un moment de neuitat, în ziua de 7 mai 1986. M-am întâlnit cu Țop Voinescu, marele Voinescu, în Piața Amzei. Ce vrei, mă Horia, am emoții. Dar dacă ajungem la penalty-uri, îi face neamțul. Ce ziceți de asta?!

Horia Moculescu

Horia Moculescu despre Valentin Ceaușescu: „A fost major pentru liniștea echipei, atât"

Ca și alți steliști, jucători, oficiali, suporteri apropiați, Horia Moculescu are un respect deosebit pentru Valentin Ceaușescu. Și-l exonerează pe acesta de orice implicare pro-Steaua, în sensul ca marea echipă a "viteziștilor" să aibă culoar spre câștigarea trofeelor pe plan intern.

"Valentin a fost major pentru liniștea echipei. Pentru că.. Uite îți dau un exemplu, meci Dinamo Victoria - Steaua pe stadionul "Victoria". Generalul Nuță le-a promis o primă de 22.000 de lei celor de la Victoria, o sumă uriașă. Era o presiune extraordinară, iar arbitrul era un dinamovist recunoscut.

Înaintea startului meciului, a apărut Valentin Ceaușescu, sfidând pe toată lumea, a trecut dintr-o latură în alta a stadionului. Atât! Și au căzut toate aranjamentele făcute dinaintea partidei.

Marius Lăcătuș a venit special din Italia, să-i aducă lui Valentin o mașină, după 1990, când acesta tocmai ieșise din pușcărie. "Mi-ai dat trei Dacii și două ARO-uri, cum să nu vin să te ajut?!", i-a spus Lăcă lui Valentin", a mai povestit Horia Moculescu.

Aici în livingul meu am avut 22 de jucători și pe Oțet, Craiova Maxima. Le-am pus la dispoziție vin negru de Sâmburești. Și urma meciul cu Benfica. Măi băieți, eu sunt stelist, dar v-am scris un cântec!. Mă pusese Tudor Vornicu (n.red celebru director al Televiziunii Române) să compun un cântec. Sunt oltean, dar sunt stelist. Hai Craiova!. Cu Ilie Balaci aveam relații excepționale

Horia Moculescu