La Munchen, într-un cartier liniștit și verde situat la aproximativ 2,5 kilometri de centrul orașului, localnicii și turiștii se pot bucura de mâncare autentică românească, într-un restaurant deschis și administrat de un român care a emigrat în Germania în urmă cu 36 de ani. Proprietarul Ioan Sorin Istrate, originar din Reșița, a primit cu brațele deschise și cu o amabilitate ieșită din comun o echipă a Gazetei Sporturilor, transmițând câteva gânduri bune pentru naționala României, pe care o vede, superoptimist, cel puțin în „optimi” la Euro 2024.
„Restaurant românesc Munchen”. O astfel de căutare pe Google îți scoate în cale restaurantul „Pschorr-Krug”, o locație peste care au trecut mai bine de 130 de ani și care a găzduit în trecut o mare varietate de bucătării, de la cea locală la cea sârbească și, acum, la preparate românești.
Românul joacă pe toate posturile: proprietar, ospătar, comediant
Din exterior, locația nu-și trădează specificul românesc. O clădire bine întreținută, cu câteva mese afară, este marcată enigmatic, „Pschorr-Krug”. Lângă numele restaurantului regăsim sigla fabricii de bere „Hacker-Pschorr”, o asociere între două foste fabrici mai mici, Hacker și Pschorr. „Krug” își găsește echivalentul în limba română, „ulcior”. Așadar, un ulcior de bere, că tot a venit vara?
Ne așezăm la masă în așteptarea unui dialog cu omul care „joacă” pe toate posturile: proprietar, ospătar, responsabil cu voia bună. Conștient că locația începuse să mustească de români, proprietarul a intervenit prompt. Muzica ambientală care ne-a întâmpinat a fost înlocuită cu voci și ritmuri mai cunoscute nouă, care ne-au teleportat pe plaiurile de acasă. I-am auzit pe rând pe Angela Similea, Ilie Micolov și Laura Stoica.
Românul patron de restaurant în Munchen: „Mănâncă nemții la pâine, te sperii! O facem în casă”
Proprietarul restaurantului, domnul Ioan Sorin Istrate, absolvent al liceului economic din Reșița, s-a mutat în Germania înainte de Revoluție, în 1988. „Din ‘88 sunt în Germania, iar în locația asta împlinesc 20 de ani. Am trecut ilegal peste frontieră”, ne-a dezvăluit el, completând că a fost ospătar și înainte de fuga din România.
Veniturile din propria afacere îi asigură un trai decent, dar implică și sacrificii. Chiar și duminica, el deschide și el închide restaurantul. „Lucrezde două sau de trei ori mai mult ca să am cât au cei de aici, care vând mâncărurile despre care spuneți dumneavoastră”. Doar ce îi menționaserăm că, din necesitate, prima masă a zilei constase în cartofi prăjiți și un wurst cu ketchup, meniul tip fast-food denumit local „currywurst”.
Până să se așeze la masă lângă noi, domnul Istrate a ținut să ne prezinte ciorbele și celelalte feluri de mâncare pe care colegii din bucătărie le pregăteau pentru clienți. Mucalit, ne-a confirmat o bănuială izvorâtă din cele observate la mese: „Se mănâncă la pâine... vai de capul meu, te sperii! A noastră o facem aici, în casă”.
Mâncarea, indiferent că vorbim despre ciorbele servite, alegerile pentru felul 2 sau desertul, a fost gustoasă. Ciorba de berbecuț a încălzit simțurile după ploaie, cea de perișoare are priză la publicul german, mămăliguța cu brânză și smântână ne-a adus aminte de țară, iar papanașii au fost delicioși. Se explică nota foarte bună de care se bucură restaurantul atât pe Google, cât și pe rețelele sociale.
Varietate întâlnim și la bar, cu felurite sticle și tipuri de băutură la vedere. Românescul se îmbină cu internaționalul, sticle de țuică de prună își fac loc lângă whisky-uri rafinate de origine scoțiană sau americană. Bere germană, de la butoi, e bună, probabil și mai bună când este mai cald afară.
Afară, a plouat în atâtea reprize încât nici nu le-am mai reținut numărul. Inclusiv o răpăială cu praf saharian, care a mâzgălit mașinile mai ceva ca la București, că tot vedem răul exclusiv în România.
Ciorbe de la 8 euro, mămăliguță cu brânză și smântână - 14 euro, cinci mititei - 19 euro, papanași - 15 euro
Rezervările se fac până spre închiderea programului. „Avem de toate. Nu doar destule”, a răspuns românul nostru unui client, la telefon. E șugubăț.
„Avem program până la ora 8, vă aștept cu drag. Doar până la ora aia, că suntem aproape de pensie și scurtăm programul, doar lucrăm de azi dimineață. Veniți cu drag, avem cu ce vă servi”, a mai spus. În nici jumătate de ceas, două familii cu copii s-au prezentat la cină.
Ciorbele și supele sunt între 7,90 euro și 10,90 euro. Porția de șnițel costă 17,90 euro, cordon bleu - 20,90 euro, o friptură - 31,90 euro. Mămăliguță cu brânză și smântână - 13,90 euro. Cinci mititei cu cartofi prăjiți - 18,90 euro. Specialități din pește - de la 21,90 euro. Porția mare de papanași - 14,90 euro, cuplurile împărțind acest desert delicios, asezonat cu dulceață de afine de pe Semenic.
„Trecem de grupe. Am dat 214 euro pentru un bilet de 36 de euro la meci”. Cum ar vedea o Românie mai bună: „Opriți plecările din țară!”
În fine, dialogul cu românul care nu exclude ca la un moment dat să revină în țara natală.
- Ce așteptări aveți de la acest EURO?
- Ca să fiu sincer, foarte mulți microbiști din România spun că «ne-o trage pe coajă Ucraina», dar eu sunt mai optimist. Indiferent cum se va termina meciul cu Ucraina, România va trece de grupe.
- Ați avut șansa de a lua bilete?
- Am două rezervate, pentru fratele meu. Nu la prețul de pe bilet, am luat printr-o firmă intermediară, oficială, care face comerț.
- Și cât v-a costat?
- Am dat 214 (euro). Pe bilet scrie 36 de euro. Fratele meu se întreba dacă nu e țeapă, dar am zis că nu. Am avut clienți români care mi-au zis că îmi dau un bilet cu 600 de euro... Dar un prieten mi-a zis că se pun la vânzare periodic. Și am avut noroc.
Românul din Reșița stabilit la Munchen: „FCSB e echipa de suflet. Mergeam pe stadion să umplem tribunele”
- Vă place fotbalul?
- Ca untul pe pâine.
- Aveți vreo echipă preferată?
- Echipa mea, chiar dacă mulți se vor simți jigniți, e Steaua București. Fosta Steaua, FCSB. De ce? Am făcut armata în București și în fiecare weekend eram scoși din unitatea militară și mergeam pe stadion să umplem tribunele.
- FCSB are câțiva jucători la națională.
- Sper să facă o figură bună, să nu-și dea cu stângul în dreptul.
- Țineți minte vreun meci anume?
- Meciurile cu Sportul, când Hagi era tânăr. De atunci mi-a plăcut de el.
- Aveți vreun jucător preferat?
- Îmi plăceau mai mulți. Boloni, Marcel Răducanu, Cămătaru.
- Deci nu doar de la Steaua?
- Nu, nu. Îmi plăceau și de la Craiova.
Restaurantul are 100 de locuri. Sincer, n-am pregătit nimic special pentru meciuri. Chiar am primit mai multe întrebări, dar din 2017 nu mai am televizor. E foarte scump. Înseamnă 9.000 de euro abonamentul anual. E foarte, foarte mult.
- Ioan Sorin Istrate, patron de restaurant
N-a vrut să pună nume românesc restaurantului: „Ciorbele se vând cel mai bine. Și sarmalele”
- De unde numele restaurantului, „Pschorr-Krug”?
- Restaurantul e din 1885, de atunci are acest nume. Înaintea mea era un cetățean iugoslav și a făcut un restaurant specific. El nu a schimbat numele și am decis să nu schimb nici eu, dacă a mers.
- Are vreo însemnătate?
- Da, înseamnă „La ulciorul pschorr”. Cuvântul „pschorr” nu are traducere. Este un nume propriu.
- Cum de nu ați ales un nume românesc?
- În general, noi, românii, ne umflăm mușchii. Luăm un local cu nume bavarez și-l facem „Dracula” sau „Valahia”. Asta pe mine nu m-a încălzit. Important e ce pui pe masă, nu numele. Și nici drapelul care stă la intrare.
- Care sunt preparatele care se vând cel mai bine?
- Ciorbele. Sunt ciorbe făcute în casă. Dar și carnea se vinde foarte bine, la fel și sarmalele. Oaspeții germani sunt mâncăcioși. Mănâncă bine și mult.
- Deci nu aveți doar clienți români.
- Nu, nu. Cam 50% sunt români, restul sunt germani și de alte naționalități. Sunt zile în care nu servesc niciun român și în care nu vând mâncare românească, dar sunt și zile în care nu vine niciun german.
- Ați încercat un mix între bucătăria românească și cea bavareză?
- Da, da. Avem în meniu și mâncare nemțească. Sunt multe specialități bavareze.
Cum se simte ca român în Germania: „Dacă aici nu o să mai am trai, România e o opțiune”
- Sunteți din 1988 aici. V-ați gândit să vă întoarceți în România?
- Da, e o opțiune probabilă. Dacă aici nu mai merită să trăiești, România e o opțiune. Eu mă adaptez repede. Asta nu înseamnă că pun și în aplicare această opțiune.
- Cum ați plecat din țară?
- Am trecut ilegal frontiera. Din 1990 nu am mai avut cetățenie, apoi din 1994 am redobândit-o (cetățenia română), când s-a dat legea.
- Ați plecat cu gândul la Germania?
- Da. Din Belgrad m-am dus în Germania. Puteam să mai merg în Canada, Australia, USA sau Suedia. Dar am ales Germania.
- Cum v-ați simțit ca român în Germania?
- Sunt încă român. Sunt german din 1991, dar oamenii spun „Hai la românul ăla să mâncăm!”. Eu sunt român pentru germani. Dar am fost mereu tratat corect.
- S-a schimbat mult Germania în ultimii ani?
- Radical. Dar nu în bine. Economia cam șchioapătă. Are probleme mari Germania, dar nu vrea să le recunoască. Ele există, dar sunt mai dosite.
Cum se simte când ajunge în România: „Opriți plecările din țară!”
- Cum vedeți ce se întâmplă în România? Se schimbă ceva în bine?
- Eu, când mă duc în România, o fac ca turist. Am buzunarul plin, cardul e plin. Nu prea observ lipsuri. Dar din discuțiile cu prietenii, România nu e pe drumul cel bun.
- Ați votat acum la europarlamentare?
- Eu sunt cetățean german, am votat la europarlamentarele de aici. Cred că am ales bine.
- Un gând pentru români?
- România să aibă spor și succes în toate și o politică de viitor, ca să oprească aceste plecări din țără! Iar pentru echipa de fotbal, sper să bată Ucraina. Că de grupe oricum trece.
{{text}}