Am mers pentru a urmări Germania - Scoția 5-1, meciul de deschidere al Euro 2024, și dintr-o piață din inima orașului Wurzburg, urbea bavareză unde naționala României este cazată pe durata turneului.
În Wurzburg, orașul care l-a dat pe Dirk Nowitzki, unul dintre cei mai mari baschetbaliști europeni ai tuturor timpurilor, fotbalul rămâne cap de listă în topul pasiunilor sportive ale localnicilor. Vineri seara, cu 45 de minute înaintea fluierului de start în Germania - Scoția, meci disputat la Munchen, am descins în centrul orașului, pentru a trăi partida asemenea localnicilor.
Unii la terase pentru Euro, alții la vin pe Alte Mainbrücke
Ce am observat ne-a confirmat impresiile construite în zilele anterioare, anume că Wurzburg este un oraș contrastant, intrat numai parțial în febra Euro.
Și nu vorbim despre găzduirea naționalei României, care pe undeva este de înțeles să nu producă un entuziasm peste măsură, ci despre interesul pe care îl generează localnicilor reprezentativa țării lor, despre a vedea Die Mannschaft la treabă în deschiderea celui mai prestigios turneu continental.
O bună parte dintre cei ieșiți din case își ocupaseră meticulos locurile la terase și baruri, ceilalți desfășurau activitățile clasice orașului. Am întâlnit foarte mulți oameni, cu sutele, pe celebrul pod pietonal din oraș, Alte Mainbrücke. Adică podul Old Main, pe sub care trece râul Main.
Majoritatea covârșitoare dintre cei cu care dădeam ochii aveau în mână un pahar de vin, cozile la locurile de unde-ți puteai procura o băutură însumând în unele cazuri chiar zeci de metri. De înțeles până la urmă, era vineri seara.
Vedere „premium” la meci, chiar dintr-o piață centrală
Ne-am îndepărtat puțin de Alte Mainbrücke și am identificat locul care avea să ne servească drept gazdă pentru a-i urmări la treabă pe Kroos, Musiala și McGinn.
Văzându-ne purtând acreditările UEFA, ospătarul de la pub-ul din centrul orașului a fost săritor și ne-a „rezolvat” cu o masă cu cea mai bună vedere, chiar în fața televizorului. Asta după ce a scos mobilierul din interiorul restaurantului, special pentru noi. În schimb, a sperat că aveam să-l ajutăm cu un bilet la meciurile României sau măcar o fotografie cu jucătorii români.
N-or fi Stanciu, Mihăilă și Răzvan Marin nume la fel de sonore cum au nemții, dar își reprezintă țara pe cea mai înaltă scenă a fotbalului, ceea ce nu e puțin lucru.
Bucurie la pătrat
Locul unde ne-a așezat a fost cu adevărat „premium”. Nu de alta, dar aveam singurul TV cu transmisiune în timp real, celelalte 4-5 din piață aveau o întârziere de 30-35 de secunde.
Această întârziere a dat naștere unui moment simpatic în minutul 10 al meciului, când Florian Wirtz a deschis scorul. În zona noastră s-a strigat, cântat și bătut cu palmele în masă, în celelalte bucuria a fost manifestată cu întârziere și, de așteptat, mai cumpătat, având în vedere că noi le stricaserăm suspansul :). La fel a fost și la restul golurilor.
„Aici, berea se bea ca apa”
Trecuseră 15 minute, iar zona se însuflețise. La fiecare privire în piață observam din ce în ce mai mulți oameni. Nici nu mai aveau nevoie de masă, câte un scaun și o halbă de bere le erau suficiente.
De altfel, berea a fost la mare căutare. Ospătarii nici n-au fost în stare să le țină numărul, doar se amuză și ne spun că „oho, am vândut multe! Aici, berea se bea ca apa”.
Bucuria în valuri s-a repetat pe parcursul serii. Nemții au acceptat situația și au sărbătorit golurile lui Musiala, Havertz și Fullkrug pe bucăți, în funcție de ce le arăta televizorul.
Au trecut peste faptul că primeau „spoilere” din cealaltă zonă a pieței, pentru că a fost, până la urmă, o seară a bucuriei. Când începi un turneu final de o asemenea manieră, ce rost își mai au frustrările?
Aplauze, satisfacție și un drum satisfăcut spre casă
Nici măcar autogolul lui Rudiger, unica pată pe evoluția de altfel imaculată a Die Mannschaft, nu i-a deranjat. Prestația gazdelor a fost excelentă, diferența de 4 goluri refăcută rapid de Emre Can, iar speranțele pentru restul turneului sunt la un nivel înalt.
Germania s-a înscris pe lista formațiilor cu pretenții și va avea toți ochii ațintiți pe ea la următoarele meciuri.
Acesta este gândul cu care sutele de localnici din Wurzburg s-au îndreptat spre case, târziu în noapte, după o rundă de aplauze și scandări în onoarea favoriților. Au aplaudat clienții, au aplaudat și ospătarii. Germania freamătă și țintește sus la acest turneu final. De ce nu?, chiar la triumful continental.
{{text}}