Episodul 2 din „Jurnal de Euro”, o serie menită să aducă în lumina reflectoarelor ceea ce se află în spatele cortinei oficiale a competiției, aspectele aparte observate de reporterii GSP.ro prezenți în Germania.
Că ești la Wurzburg, Munchen sau oricare dintre celelalte orașe germane tangente cu fotbalul în această perioadă, nu are cum să nu te cuprindă febra turneului final. Fluierul de start al competiției, auzit vineri seara, pe Allianz Arena, a adus un entuziasm dificil de cuprins în cuvinte, un melanj de speranță și emoție.
A început oficial fotbalul de gală, iar țara-gazdă vibrează. O mică armată de scoțieni a descins vineri în Munchen, chiar mai mulți sunt așteptați zilele viitoare. Surse neoficiale vorbesc despre un total de 200.000 de scoțieni, peste 3,5% din populația țării!
Vineri, cu ore bune înaintea deschiderii, zeci de mii dintre aceștia și-au făcut deja prezența simțită, luând cu asalt „inima” capitalei Bavariei, Marienplatz, și oferind scene memorabile cu ale lor kilturi și litri buni de bere „la bord”.
Ce au lăsat tangibil în urma lor în piață este regretabil. Pe seară, după ce scoțienii migraseră către stadion sau Fan Zone-ul amplasat în Parcul Olimpic, era nevoie să faci slalom printre cioburi și gunoaie dacă te încumetai să traversezi Marienplatz.
Uniți de și pentru fotbal
Dar mai departe de asta, au mai lăsat ceva în urmă, sentimentul de coeziune într-o lume tot mai divizată și distantă. Până la urmă, asta este esența fotbalului și acesta este sloganul turneului final: „Uniți de fotbal, uniți în inima Europei”.
Sentimentul de coeziune, de țel comun, te cuprinde și la Wurzburg, orașul de unde transmitem cu precădere pe durata acestui Campionat European, urbea unde este cantonată echipa națională a României.
Mii de localnici au ieșit din case pentru a urmări meciul alături de alți oameni ale căror inimi bat în același ritm, pentru aceleași culori.
Ce m-a surprins a fost cât de rapid m-a cuprins sentimentul de apartenență la acel grup, o simțire care a lovit discret și nu a discriminat. Indiferent că vorbim despre nemți, despre românii strecurați printre ei sau despre oamenii de alte naționalități prezenți în piața centrală din Wurzburg, toți aveau zâmbetul pe buze după golurile lui Wirtz, Musiala sau Fullkrug.
Încă o dată, fotbalul a servit drept un liant social, o unealtă prin care au fost depășite barierele de naționalitate, de limbă, de culoare. Și a fost doar prima zi, acest spectacol mai promite multe acte.
{{text}}