Chiar și la numai o zi de la o operație la picior, mergând în cârje, Toma Coconea, parapantistul cunoscut în toată lumea, nu poate fi oprit.
A venit din Parâng la Cluj, la Sports Festival, pentru a le vorbi oamenilor despre ce înseamnă sportul extrem, lupta cu recordurile, cu propriile limite, care, de fapt, nu există. El e cea mai bună dovadă. S-au schimbat reguli în acest sport, tocmai fiindcă Toma era inepuizabil în competiții.
S-a lansat în zbor cu parapanta de pe cei mai impunători munți ai lumii, a urcat și a alergat pe cărările lor, e și salvamontist. Și chiar dacă a împlinit 50 de ani, nu vrea, nu poate să renunțe încă: „Vârsta e doar un număr. Sportul te ajută, fizic și mental, să te depășești, să fii longeviv. Plus că mai am încă planuri, obiective, mai am mult de zburat”.
Toma Coconea: „Batem Ucraina cu 2-1, Ianis și Stanciu marchează”
E obișnuit cu durerea, cu accidentările. A avut destule, multe chiar grave, în cei 33 de ani de când tot zboară și aleargă pe toate continentele, prin toate masivele. Acum are o problemă mai mică, o fractură de metatarsian la degetul mic.
Povestește chiar el: „Ca întotdeauna în sport, incidentele stupide te pun pe tușă. Trebuia să plec săptămâna viitoare în Pirinei, să-i traversez pentru a treia oară, de la Atlantic la Mediterana. Eram bine, pregătit, dar la o aterizare în iarbă mai mare, nu am văzut ce e jos, am călcat greșit pe o piatră și m-am ales cu această fractură.
Trebuie să stau vreo 6 săptămâni. Așa că acum am timp să văd acest Euro, pentru că îmi place și fotbalul. Știu că echipa României e acolo. Eu sunt naționalist și le urez succes băieților! Cred că prin determinare și un joc bun de echipă vor face o surpriză frumoasă și vor trece de grupe. E o grupă cu șansă, accesibilă. E greu cu Ucraina, dar aș merge pe un 2-1 pentru noi în acest meci. Și golurile le dau Stanciu și Ianis Hagi. Eu am mare încredere în ei”.
Aripă la aripă cu stăpânii văzduhului
N-a numărat niciodată kilometrii adunați în zbor cu parapanta, dar e convins că a făcut deja ocolul Pământului prin aer. A zburat prin Africa, Asia, America de Sud, Europa. Are în palmares lansări și din masivul Himalaya, unde a adunat amintiri incredibile: „Deocamdată m-am lansat în Himalaya de la numai 7.000 de metri.
Sunt atât de impunători acei munți, când plutești pe la poalele lor te simți atât de mic. Am stat 8 luni în Nepal, m-am antrenat zilnic datorită climei, apoi am ieșit vicecampion mondial. Am zburat cu vulturii himalayeni, sute de kilometri. Ei nu au cuiburi stabile. M-au și atacat odată, dar mi-am dat seama de ce, eram prea aproape de un cuib.
De atunci m-am ferit să mă mai apropii de stânci, să nu-i mai deranjez. Noi, parapantiștii, zburăm pe aceleași principii ca păsările mari, vulturii sau berzele. Ne folosim de curenții ascendenți, de relief, de soare, de nori. E ceva fantastic”.
Zâmbește când îl întrebi de Yeti: „Nu l-am văzut încă, nu știu dacă există. Am văzut doar urși când zburam prin Carpații de la noi”.
VIDEO. Toma Coconea: „Visul meu este să urc pe Everest fără oxigen și de acolo să cobor în zbor”
Acum mai are un vis, „vreau să urc pe Everest la pas, fără oxigen suplimentar. Să trec prin toate taberele de bază, să mă aclimatizez. Dacă pot, bine, dacă nu, o să folosesc și oxigen, dar vreau să ajung la capăt și să mă lansez cu parapanta de pe cel mai înalt vârf al lumii”.
Iar pentru la anul și-a propus să traverseze iar Alpii, pentru a 12-a oară consecutiv. Este extrem de mândru că este „singurul om din lume care a participat la toate edițiile cursei Red Bul X-Alps, încă de la prima, cea din 2003. Mi s-a pus porecla «Legendarul X-Alps». Iar în 2007 prințul Albert m-a și decorat cu distincția «Omul Alpilor». Asta fac de o viață și nu pot să mă opresc”.
Toma Coconea îi învață și pe alții să zboare
În timpul liber, Toma Coconea face zboruri de agrement, tandem cu parapanta, cu turiștii care îi vizitează „fortăreața” din Parâng. La „Coconea Home”, o pensiune care se află la 1.500 de metri, lângă un platou tocmai bun pentru lansări.
Povestește că „lumea vine să zboare, oamenilor nu le e frică. N-am accidentat niciodată pe nimeni și nici n-o s-o fac. Cel mai mic partener cu care am zburat a fost finuțul meu, pe care l-am dus într-un marsupiu, când avea numai 4 luni. Iar cel mai vârstnic a fost un turist de 92 de ani. E o senzație unică”.
{{text}}