Mesajul acestui text e simplu: Să ne bucurăm că suntem la EURO!
Mai e doar o zi până când România va bifa primul meci la EURO 2024. În fața Ucrainei, ca și în celelalte meciuri, pornește cu șansa a doua. Dar asta nu înseamnă că trebuie să-i criticăm pe „tricolori”. Din contră, toți fanii ar trebui să se bucure de șansa de a-i vedea pe elevii lui Iordănescu în Germania.
Nu ne-am săturat toți să vedem EURO la TV?
„Sunt de 8 ani la națională, mă săturasem să mă uit la turneele finale la TV!” a spus Răzvan Marin într-o conferință de presă. Și cred că nu e singurul. Dar pare că sunt mai mulți cei deranjați că România e „doar” în grupe și are șanse mici să treacă mai departe. Fanii vor mai mult. I-am urmărit atent în ultimele zile pe jucători și pot garanta că și ei vor mai mult. Nu se pune problema lipsei de dorință sau motivație.
Dar oare dacă atât se poate, e prea puțin? Voi spune că nu! Ar trebui să învățăm să apreciem ce avem: adică o națională printre echipele calificate la EURO.
În ultima perioadă, mai ales după ultimele două partide amicale, au existat tot mai multe critici la adresa jucătorilor. Au apărut tot mai multe voci care spun „Ce dacă ne-am calificat? Oricum se califică aproape toate naționalele”, „Nu vom trece de grupă”, „O să luăm bătaie de la toți” sau „Nu vom da nici măcar un gol”.
Sunt voci care le acoperă pe restul, care spun firav că se bucură că România e din nou printre cele mai bune echipe din Europa, care e de fapt ideea principală.
De ce suntem hateri?
Îmi e greu să înțeleg suporterii naționalei, mai ales pe cei care nu au prins Generația de Aur care sunt hateri cu naționala. E mai bine să vedem EURO fără România decât să vedem măcar trei meciuri în grupe cu „tricolorii?” De ce nu putem să ne bucurăm că suntem la turneul final? E atât de greu să fim optimiști să-i încurajăm pe elevii lui Iordănescu la acest turneu final?
Ce ne costă? Ce avem de pierdut? Dacă România dezamăgește, viața tuturor merge înainte pentru toți. Dar măcar rămânem cu mulțumirea că am sperat și i-am încurajat pe jucători.
Să învățam de la Ungaria
Sâmbătă, după 1-3 cu Elveția, fanii Ungariei nu i-au criticat pe jucători. Nu i-au huiduit, nu i-au apostrofat. Din contră. Când jucătorii s-au dus în fața ultrașilor, aceștia au început să-i aplaude și să cânte imnul împreună.
Mi-aș dori ca asta să facă și fanii României. Dacă „tricolorii” pierd, ar fi minunat dacă ar fi aplaudați de suporteri. Ar fi o dovadă de eleganță.
{{text}}