Sigur, explicațiile sunt la îndemână: când ai o generație de top, dar ai adunat toate dezamăgirile la Campionatele Europene și ai un singur trofeu de anvergură în vitrină, jocul rămâne doar un instrument în drumul către titlu. E compromisul pe care Southgate e dispus să-l facă în Germania.
Anglia are un lot impresionant, cel mai bun din ultimii 30-40 de ani. Anglia e favorită la câștigarea Euro și orice alt rezultat îl catapultează pe Southgate de pe banca Albionului. În timp ce multe dintre reprezentative n-au nimic de pierdut, Anglia are cuțitul la gât și nu se sfiește să arate asta.
Cine l-a văzut pe Phil Foden în ultimul sezon la Manchester City știe ce face pe teren, de la cum își scoate adversarii din joc prin sprinturi teribile către bandă, până la șuturile violente din afara careului. Aseară? Foden n-a fost pe teren în prima repriză pentru că, probabil, a fost instruit să abordeze diferit partida, multe pase la siguranță între linii, către Trent și Rice, fără demarcare imediată, în ritmul întregului colectiv. Rio Ferdinand l-a certat. Spune că nu e un Scholes, că nu cere mingea.
Kane, săracul!, a fost ignorat trei sferturi de meci de o reprezentativă care a refuzat să atace până la capăt. Un gol venit devreme i-a transformat pe englezi în ”tricolorii” din preliminarii. Evident, cu o mai mare capacitate de control al posesiei și individualități mult superioare. Atacantul cu 36 de goluri în Bundesliga în ultimul sezon a fost găsit pentru prima dată târziu în meci, când a bifat și singurul șut pe poartă. De ce? Pur și simplu nu intra în planurile tactice.
Să ne imaginăm același prim „11” de ieri cu Guardiola dirijor. În ceea ce îi privește pe englezi, antrenorul își pune mai mult amprenta decât fotbalistul, poate mai mult decât la oricare altă participantă la Euro. În acest caz, dezamăgit rămâne spectatorul neutru, în niciun caz englezul.
Plus că ar trebui să ne calmăm cu atât de mult lăudata selecționată a Serbiei, care nu a strălucit nici în preliminarii. Să ne amintim că a terminat pe doi într-o grupă cu Ungaria, Muntenegru, Lituania și Bulgaria, cu ultima dintre reprezentative remizând de două ori.
Chiar și așa, băieții lui Stojkovici puteau da lovitura în câteva rânduri aseară. Poate Anglia, cu jocul afișat ieri, cu atitudinea din partida cu Serbia, să răzbească în fața unor naționale precum Franța, Germania, Spania sau Portugalia? Un Guehi în centrul apărării (care a lipsit două luni în 2024), un Trippier improvizat pe stânga, cum vor arăta toate astea în fața unei naționale solide?
Un lucru e limpede, fotbalul nu se întoarce acasă. Un trofeu, poate. Dar nu fotbalul.
{{text}}