România - Ucraina 3-0 a fost meciul unei generații, o victorie neașteptat de clară la Euro 2024, ce i-a făcut pe suporterii prezenți pe Allianz Arena din Munchen să-și facă fotografii cu tabela. Dincolo de execuțiile superbe, e și partida carierei lui Edi Iordănescu. Selecționerul a asamblat un puzzle tactic impresionant care a dat roade, fără ca adversarii să aibă șanse.
Într-o formulă de 4-1-4-1, tricolorii au dezvoltat un joc captiv, cu sarcini bine trasate și efort bine distribuit pe fiecare poziție. A funcționat fiindcă România a fost mult mai directă, deși posesia le-a aparținut ucrainenilor într-o proporție de 66%.
Pe fondul unor erori individuale certe, jucătorii lui Edi Iordănescu au fost speculativi, au trecut peste propriile limite și au activat calitățile pe care le-au dobândit încă de când au început să formeze un grup: energie, travaliu, curajul de a încerca și de a aștepta momentul potrivit.
În același spectru, a fost și partida în care naționala României nu poate fi asociată cu norocul. Hazardul a lipsit, ba chiar se poate spune că ne-a ocolit dacă ținem cont de execuția lui Stanciu din corner prin care puteam marca, însă mingea a lovit transversala.
Edi Iordănescu, lecție tactică în România - Ucraina
Cifrele de Transfermarkt, cluburile de care jucătorii aparțin, ligile de top în care activează, toate aceste valențe care nu ne avantajau înainte de start au fost anulate de tactica lui Edi Iordănescu, relativ asemănătoare cu cea din meciul cu Elveția, câștigat pe Arena Națională cu 1-0.
Atunci, selecționerul s-a folosit de același sistem care nu i-a lăsat pe Shaqiri, Okafor și Ruben Vargas să-și desfășoare ofensiva.
Criticați în ultimele meciuri amicale, cu Bulgaria și Liechtenstein, că nu au reușit să atace pozițional, tricolorii au revenit la reactivitatea, ușor accesibilă, se pare, cu duelantele care își propun posesia.
Și la capitolul „vigoare” am arătat bine, în condițiile în care mai mulți jucători au mers în Germania cu deficit de partide și ședințe de pregătire.
Nu unul, ci trei jucători de pressing
Rolul lui Nicolae Stanciu a fost în ultimii trei ani un subiect intens dezbătut. Decar sau număr 8? În mandatul lui Mirel Rădoi, sarcinile sale erau mult mai defensive, însă venirea lui Edi Iordănescu l-a descotorosit de „munca de jos”.
În partida cu Ucraina, cea de-a doua victorie a României din istorie la Euro, după cea cu Anglia, 3-2 în 2000, numărul 10 a fost responsabil nu doar de creație, ci a acționat și la recuperare, dar într-o zonă mult avansată.
Și-a împărțit atribuțiile de pressing alături de Răzvan Marin și, element surpriză, Denis Drăguș. Au funcționat într-o linie de trei, în momentele de tranziție negativă, aspect perfect vizibil la prima reușită.
Denis Drăguș a coborât în flancul stâng, în timp ce Răzvan Marin l-a urmărit cu insistență pe ce Ilya Zabarnyi pentru ca mai apoi să continue să pună presiune pe portarul Lunin, autorul unei pase fatale.
Ulterior, mingea a ajuns la Stanciu, care a aplicat mingii un efect cum puțini jucători reușesc. Mingea s-a deplasat spre vinclul porții, iar goalkeeper-ul nu a mai putut interveni.
Se poate spune că a fost o reușită muncită, chiar dacă e individuală ca execuție, pentru că au contribuit și coechipierii din jurul său în a-l pune în poziția perfectă.
10,59 kma alergat Răzvan Marin în România - Ucraina
Flancul drept al ucrainenilor, scurtcircuitat de la bază
Postul de fundaș stânga a fost cu semnul întrebării pentru naționala României. Pe această poziție, avem o singură opțiune viabilă și aceea cu carențe defensive: Nicușor Bancu.
Pasul înapoi făcut de Drăguș în multe dintre momente i-a creat probleme lui Yukhym Konoplya, omologul lui Bancu și poate jucătorul cu cea mai slabă prestație.
Nu doar Konoplya a fost sufocat, ci toată construcția din banda dreaptă a Ucrainei. Astfel, mingile spre Tsygankov au fost reduse, iar fundașul Universității Craiova a avut mai puține dueluri unu la unu cu adversarul direct.
Pe cărbuni aprinși astăzi, Nicușor Bancu a fost ajutat, în zona sa de acțiune, și de către Andrei Burcă, deplasat ușor în stânga pentru a preîntâmpina pericolul.
Și în flancul drept am funcționat în parametri optimi. Dennis Man a destabilizat apărarea ucraineană prin incursiunile lui, iar Andrei Rațiu a făcut un meci foarte bun pe ambele faze. L-a blocat pe Mudryk fără să-i facă un marcaj strâns.
Andrei Burcă, sarcini suplimentare
Dacă Nicolae Stanciu a primit premiul de jucătorul meciului după fluierul final, Andrei Burcă ar merita unul pentru sacrificiu.
După aproape două luni în care s-a pregătit separat la Mogoșoaia ca urmare a rupturii musculare suferite, apărătorul central al celor de la Al-Okhdood a jucat rolul de „bad boy” în apărare, surprins cu grimase de rău. Un adevărat războinic, cu colțul de buză ridicat mereu după fazele din care am scăpat ușor.
L-a susținut și pe Radu Drăgușin, colegul său din axul defensiv, cu un plasament de multe ori eronat, la marcaj și ieșirea la offside, în minutul 36 fiind aproape de un autogol cu capul. În schimb, fundașul lui Tottenham a pasat foarte bine.
89%a fost acuratețea paselor lui Radu Drăgușin în România - Ucraina 3-0. Mai sigur decât el a fost Rațiu, cu 92%.
Andrei Burcă a avut o rază mare de acțiune inclusiv la fazele fixe. A comunicat excelent și cu Florin Niță, foarte rațional la ieșirile dintre buturi.
Următorul duel, cu Belgia se va desfășura cu un alt tip de presiune pe umeri. Cert este că Lukaku & co. au nevoie de o victorie pentru a spera la calificare în optimi, ceea ce ar putea însemna că adversarul își va propune atacul.
{{text}}