Presa nu e PR, nici pentru națională

„Pe cine mai huiduiți acum? Unde sunteți voi, ăia care criticați echipa națională?”. Aici suntem, să aplaudăm echipa națională.

Victoria istorică a României, 3-0 cu Ucraina, a deschis un alt meci după ultimul fluier al lui Nyberg: împotriva haterilor de serviciu, împotriva presei „pusă mereu pe scandal”. Avalanșă de jigniri pe rețelele de socializare, cele mai multe nu pot fi reproduse. Plus monologul lui Nicușor Stanciu de la conferință. MVP-ul partidei cu Ucraina are mare dreptate când spune „Nu ne mai jigniți”. Jignirile, derapajele nu sunt acceptabile. Cu atât mai puțin din partea presei.

Dar critica e obligatorie. Jurnaliștii nu trebuie să laude România indiferent de ce se întâmplă. Misiunea presei este să încerce să relateze întotdeauna adevărul, să taxeze când e cazul, să aplaude când se impune. E un principiu incomod, care-i face pe jurnaliștii onești să devină în timp nesuferiți, imposibil de plăcut.

După chinurile cu Bulgaria și Liechtenstein, dublu 0-0, cei mai mulți dintre ziariști, analiști și experți și-au respectat profesia. Pentru că au descris la emisiuni și au scris în articole ce au văzut: prestații jalnice. Succesul cu Ucraina nu demontează opiniile din urmă cu o săptămână, nici huiduielile din Ghencea.

Să nu mai fim atât de plângăcioși - fotbalul e un sport care generează miliarde și îmbogățește jucători și pentru că zecile de mii de suporteri deschid șampania la performanțe și îți pun stadionul în cap la umilințe. E parte din sistem, una fără cealaltă nu se poate. Și e un mecanism care i-a făcut sau îi va face milionari pe tricolori. Puteau alege alt drum în viață, cu mai puțină expunere, fără presiune, însă au ales fotbalul și datorită beneficiilor - faimă, glorie, bani - care vin la pachet cu sacrificii și momente dure, precum reacția românilor de după meciul contra Bulgariei.

Presa nu și-ar fi respectat menirea dacă trecea cu vederea evoluțiile jenante din amicale sau dacă ar fi bagatelizat succesul pentru istorie de ieri. Din fericire, nu a fost așa. Stanciu, Pușcaș&Co. erau „tăvăliți” în urmă cu câteva zile, acum sunt adulați. Și e corect.

Mulți dintre ziariștii care îi cereau demisia lui Edi Iordănescu după campania dezastruoasă din Liga Națiunilor l-au aplaudat, ieri, la conferința de presă. Costin Ștucan, printre cele mai tăioase voci din presa noastră, a deschis studioul ProTV în picioare, felicitând naționala. E o normalitate, greșit ar fi fost să băgăm capul în tastatură, să ne prindem lavaliera și să menținem același discurs fără să ne asumăm că sportul e volatil.

Generația lui Drăguș, Stanciu, Drăgușin a intrat definitiv în istoria fotbalului românesc, cu cea mai categorică victorie a noastră la un turneu final. Abia așteptăm să vă aplaudăm din nou și să ne înclinăm. Tot noi însă vă vom critica în zilele mai puțin reușite. Aici suntem, să încercăm să relatăm corect despre echipa națională.