Avem sau n-avem ce pierde sâmbătă seara? Mai aproape de adevăr pare cea de-a doua variantă.
De când s-a tras grupa, s-a spus că meciul acesta va fi cel mai greu. Nu că ar fi fost celelalte două mult mai ușoare, dar un adversar clasat pe locul 3 în ierarhia FIFA (înainte de startul Euro 2024) înmoaie genunchii oricui, nu doar ai unei echipe pe care am fost la un pas s-o linșăm după acele 0-0, cu Bulgaria și mai ales cu Liechtenstein.
De unde pornim?
Cu tot locul lor 3 în topul mondial, în clasamentul grupei E belgienii sunt în urma noastră. Noi avem trei puncte, ei n-au niciunul. Noi am dat trei goluri, ei n-au dat niciunul. Acestea sunt argumentele. Abia după aceea vin acele paranteze de după numele jucătorilor, în care sunt trecute cluburile de proveniență.
Sunt importante și acelea, ca și cotele de transfermarkt (Belgia e cam de șase ori peste noi), dar printre vorbele de duh ale fotbalului figurează și acea afirmație a marelui Cruyff, care a spus că nu joacă banii.
Câți ar fi semnat în alb?
N-are ce să ni se întâmple nimic rău în acest meci cu una dintre cele mai valoroase reprezentative din lume. S-ar putea să-l pierdem, e posibil să se întâmple asta. Și ce dacă? Câți dintre aceia care vor strâmba simandicoși din nas la un eventual eșec ar fi semnat în alb pentru trei puncte ale României la capătul primelor două meciuri din grupă?
Ar fi semnat destui și pentru două puncte, adică pentru două egaluri, ba chiar și pentru un singur punct. Chiar și învinsă de Belgia, România rămâne în cărțile calificării, iar cu un egal în fața Slovaciei în ultima rundă, „optimile” sunt ca și atinse! Acel 3-0 al golaverajului nostru e un atu, aproape că e încă un punct în clasament.
De ce să schimbăm?
Deja se chibițează pe tema alcătuirii formației. Și se invocă trecutul nu foarte îndepărtat, când în acele calupuri de câte două meciuri, în calificări, surveneau câte patru-cinci schimbări de la un meci la altul. De unde s-a extins teoria că ”Edi are obiceiul să schimbe”.
O teorie emisă la repezeală, pentru că acum e vorba despre altceva. Acele meciuri din preliminarii se disputau la trei zile unul de celălalt și erau abordate de niște jucători aflați în plin sezon, la cluburi. Acum cluburile ”nu există”, cu toată duritatea afirmației.
Contactul cu ele al celor selecționați a fost întrerupt în urmă cu peste o lună și va fi reluat cel mai devreme în a doua săptămână din iulie.
Teoria oboselii și a odihnirii
Iar între finalul meciului cu Ucraina și startul celui cu Belgia sunt 124 de ore. De luni după-amiază până sâmbătă seara. Destul timp, nu mai joci la trei zile, ci la cinci. Dacă se vorbește de oboseală, trebuie observat că Germania, de exemplu, a aliniat, cu Ungaria, tot la cinci zile distanță, absolut aceeași garnitură pe care o folosise și în uvertura cu Scoția.
Până și primele două schimbări au fost aceleași, aproape că au coincis și minutele. De ce să schimbăm, dacă am câștigat? Nu numai că echipa câștigătoare nu se schimbă, ci nici măcar nu se odihnește. S-o odihnim pentru ce? Pentru meciul cu Slovacia?
Păi, dacă tot facem atâta uz de axiomele fotbalului, nu cumva una dintre ele spune că meciul cel mai important e cel care urmează? Adică acesta, cu Belgia! Până la Slovacia om vedea ce-o mai fi!
{{text}}