Dar bine că s-a putut și atât, pentru că putea fi mai rău. 0-2 e un scor care ne ține pe primul loc și ne lasă să sperăm la calificare.
Postulatul lui Cruyff, acela că „nu joacă banii”, n-a mai funcționat și împotriva Belgiei. De data aceasta tocmai cotele, banii și nivelul au fost criteriile de diferențiere.
Am încercat să ne punem de-a curmezișul lui Manchester City, Aston Villa și Arsenal cu Al Okhdood, cu Gaziantep, cu Turnul din Pisa sau cu banca de rezerve a lui Rayo Vallecano și a lui Alaves. Oricât ai fi de unit, de dedicat, de dornic, n-ai cum să faci asta decât printr-o minune!
N-ai cum să-i oprești!
Vine De Bruyne și-ți ascunde mingea, Doku îți face otită, Lukaku te strivește cu șenilele pe care le-a încălțat în loc de ghete, Onana parcă umblă pe picioroange cu cârlig în vârf, cu care agață totul.
La belgieni până și portarul dă pasă de gol! Ca să faci față, trebuie să ai vreo trei-patru oameni în plus pe teren. Poate așa am fi avut o șansă, dacă am fi rezolvat dilema Mihăilă – Florinel băgându-i pe amândoi și jucând măcar în doisprezece.
Primul prea repede, al doilea prea ușor
Oare cum ar fi decurs meciul dacă n-am fi încasat gol în secunda 75? Probabil că tot așa. L-am fi primit mai târziu. Poate dacă am fi reușit să trecem de prima jumătate de oră cu tabela virgină, ne-am fi putut agăța de ceva. Dar era foarte greu, Belgia nu trebuie judecată după acel 0-1 cu Slovacia, pentru că dacă se mai joacă de zece ori acel meci, belgienii îl câștigă de 10 ori.
Mai posomorâți trebuie să fim de golul al doilea, care practic ne-a scos de tot din meci. N-ai voie să-l încasezi dintr-o degajare de portar, iar Drăgușin, liderul nostru de cotă transfermarkt, avea obligația să facă mai mult în fața lui De Bruyne. Și tot supărați trebuie să fim și pe marea ratare a lui Dennis Man, la 0-1, pentru că un gol atunci ne-ar fi trimis spre un final de meci prudent, nu spre unul așa cum a fost, cu Niță opintind să limiteze proporțiile înfrângerii.
Proviziile acelui 3-0
De alergat, am alergat, de dorit, ne-am dorit. Atât putem în acest moment și trebuie să trăim încă niște zile din slănina groasă a acelui 3-0 cu Ucraina, care încă ne ține pe primul loc în clasamentul celei mai echilibrate grupe de la Euro 2024.
Unde iată că nu suntem ciuca bătăilor, cum se cobea, ci avem încă un pozitiv 3-2 la golaveraj după ce ne-am întâlnit cu Mudryk și cu De Bruyne. Cu Chelsea și cu City, mai pe înțelesul celor care după victoria cu Ucraina au uitat să-și fixeze ceasul deșteptător și continuă să viseze.
Un dans desculț
Nu e o dramă că ne-a bătut Belgia, știam că va fi foarte greu. Zecile de mii de oameni au fost lângă echipă, Rațiu a ieșit aplaudat. Nu s-a mai cântat cu atâta foc Ciuleandra, dar să ne amintim că în romanul țesut în jurul jocului popular intitulat astfel Rebreanu ilustrează o iubire imposibilă între o fătucă dansând desculță în colbul uliței și un metafizic fiu de boier, fermecat de delicatețea gleznei dezgolite.
Nu-i nimic, ne scuturăm de praf, ne încălțăm la loc și ne calificăm cu Slovacia!
{{text}}