Ne-a bătut Belgia cu 2-0 și putea să ne bată și mai rău dacă Niță, omul nostru numărul 1 la propriu și la figurat, n-ar fi intervenit magistral în câteva rânduri. Măcar paradele lui din minutele 18 și 30 s-au dovedit salvatoare.
La fel de adevărat e că și "tricolorii" au irosit câteva situații favorabile prin Drăgușin, Rațiu, Mihăilă și Man, a celui din urmă chiar uriașă, dar în contul adversarilor am consemnat ocazii mai mari și mai multe.
Cum era de așteptat, locul 3 în ierarhia mondială, adică Belgia, a dominat jocul mai ales în prima repriză. Logic că a dominat, de vreme ce a început meciul cu 5 fotbaliști din Premier League, Castagne, Tielemans, Onana, De Bruyne și Doku, iar pe parcurs a apelat și la al șaselea, Trossard de la Arsenal. Și am simțit pe pielea noastră că nu degeaba campionatul englez e socotit cel mai tare de pe planetă.
Tocmai de aceea, pentru că știam ce forță are Belgia superstarului De Bruyne, de 6 ori campion cu Manchester City și câștigător de Champions League, am păstrat o oarecare rezervă față de deznodământul partidei de la Koln.
N-am fost pesimist, probă transmisiile de la GSP.live și de la Antena 3, dar nici n-am împărtășit entuziasmul celor ce și-au închipuit că, după strălucitorul 3-0 cu Ucraina, România va trece fluierând și de Belgia. Chiar n-avea cum întrucât Belgia, îmi cer iertare, intră în altă categorie. Într-una superioară.
În consecință, meritul băieților lui Edi Iordănescu, ca și al selecționerului însuși, constă în faptul că majoritatea timpului, în special în a doua jumătate a partidei, au jucat de la egal la egal cu adversari de top.
Nu s-au speriat de ei și le-au dat o replică dârză, consistentă. Răspuns ce ne ajută să fim optimiști înaintea duelului decisiv de miercuri cu slovacii. Să-l privim cu încredere și cu speranță.
Deși învinsă, echipa României a funcționat și, la posibilitățile ei, a arătat frumos. Adesea s-a ridicat la înălțimea unor suporteri ce-au venit să o încurajeze iarăși în număr mare, peste 15.000, și s-au comportat exemplar. I-am întâlnit după meci triști, dar nu nervoși. Conștienți că Stanciu&Co au jucat cu sufletul și au făcut tot ce le-a stat în putință. Înțelegând că e obligatoriu să lupți, nu neapărat să și câștigi.
În încheiere, fără a contesta izbânda belgienilor, aș zăbovi asupra golului lor de 2-0, opera lui De Bruyne. Recunosc că mă așteptam ca Drăgușin, cu peste 10 ani mai tânăr decât De Bruyne și aparent mai vânjos, să nu se lase depășit în viteză de acesta. Mă așteptam însă, și nu doar eu, ca arbitrul polonez Marciniak, liderul FIFA în 2022 și 2023, să anuleze golul respectiv, deoarece căpitanul belgienilor a avut un atac cu talpa sus în duelul cu Niță, imprudență ce trebuia sancționată.
Accept că, plasat greșit, Marciniak n-a văzut bine faza, n-a controlat-o, dar mă întreb de ce nu s-au sesizat colegii săi din camera VAR?! Priviți cu atenție secvența și veți ajunge, ca și mine, la concluzia că De Bruyne era de oprit pentru joc periculos. Fault în atac, indiscutabil.
Altfel, confruntarea de totul sau nimic cu slovacii e de pregătit în liniște și cu realism. Dacă Belgia provenea din altă ligă, Slovacia poate fi abordată fără complexe și fără temeri. E în puterea "tricolorilor" să obțină (măcar) punctul care să-i ducă în "optimi". Succes!
{{text}}