Comunitatea românească din capitala financiară a Germaniei a celebrat azi ziua internațională a iei, cămașa noastră tradițională. Româncele poartă ia din dragoste și respect pentru tradiții, nu pentru a o comercializa
Astăzi, 24 iunie, este ziua universală a iei. Sărbătorită de românii de pretutindeni. Zi senină în Frankfurt, într-o locație liniștită, într-o curte, la câțiva pași de casa unde a văzut lumina zilei Johann Wolfgang von Goethe.
Steagul tricolor la intrare a atras privirea. Înăuntru, câteva românce îmbrăcate în cămașă națională, explicând altor femei simbolistica iei. Un detaliu ce a devenit tot mai mediatizat în ultimii ani.
Ziua universală a iei este sărbătorită pe 24 iunie, odată cu sărbătoarea de Sânziene.
Ia reprezintă (și) respectul pentru tradiții: „Fiecare are o poveste”
Una dintre doamne a explicat evenimentul la care au participat cei din comunitatea românească din zonă.
„Am fost alături de greci, de bieloruși, de polonezi, am sărbătorit ziua internațională a iei. Avem un atelier de ii în Frankfurt, din 2007, în apropierea parohiei Sfântului Bartolomeu.
Încercăm să ducem tradiția mai departe, să coasem ia după modelul vechi. Aceasta de pe mine este cusută de mine, pe model basarabean, că eu sunt de acolo”. "Modelul de pe mine este parte din sufletul meu", se aude glasul altei românce, din Oltenia, explicând ce poartă la o astfel de sărbătoare.
„Frankfurt este un oraș multicultural, am vrut să arătăm tuturor de aici frumusețea noastră. Fiecare ie are o poveste. În cazul meu, am cusut pomul vieții, ia mea este una de sărbătoare. Este copacul vieții mele.
Nu ne cere nimeni ii. În primul rând, le facem pentru noi, să îmbrăcăm parohia în ii. Să le purtăm la liturghie", a explicat doamna născută în România de dincolo de Prut, stabilită de câțiva ani în Germania.
500de mii de români locuiesc în Germania, media de vârstă fiind de 33 de ani
Diferențele dintre românii departe de casă
„N-am văzut discriminare aici. Suntem bine, suntem respectați. Sunt și cazuri în care românii sunt nerespectați. Cazurile în care sunt oameni ce cerșesc sau fură, dar acestea sunt cazuri puține. În general, suntem respectați.
Ne place să vedem românii în tricourile tricolore, cântând imnul. Suntem uniți. M-am uitat și la meciurile de fotbal. (râde) Sper să ajungem în semifinale, Doamne ajută!", a continuat basarabeanca. Și a fost completată de o colegă: „Suntem mândri că suntem români, oriunde mergem”.
Ia este cămașă tradițională românească de sărbătoare
Piesa principală a costumului popular românesc este cămașa, termenul de ie fiind atribuit doar cămășii femeiești. Cămașa este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză și cu o deschizătură în partea de sus.
Ia este, în fapt, o cămașă tradițională românească de sărbătoare, confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic și împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și la gât.
Este un tip de cămașă scurtă până la talie, spre deosebire de cămașa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp și se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de "vrăji și pericole". Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiția și gustul de la o generație la alta.
Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură. Se disting mai multe variante de bază în compoziția decorului de pe mâneci: ie cu mâneci cu dungi verticale brodate (în râuri drepte), dungi oblice sau "ie cu stele". Partea din față a cămășii este și ea bogat brodată, prin repetarea acelorași modele existente pe mâneci.
Iile brodate cu "spic" făceau parte din costumul de nuntă din Moldova. Culorile folosite la broderie erau în două-trei nuanțe cromatice, de regulă, dar se broda și cu o singură culoare, de obicei negru.
Finețea materialelor folosite, armonia cromatică, dar și croiul pieselor de port românesc, țesute, croite și brodate în casă au fost apreciate de reginele României, Elisabeta și Maria, dar și de aristocrația feminină a timpului, care au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente.
{{text}}