N-ar strica să fim realiști, cu picioarele pe pământ, și să acceptăm că în „optimea” continentală de marți, 2 iulie 2024, Olanda pornește favorită în duelul cu România. Stă mai bine la toate capitolele, inclusiv în privința partidelor directe. Căci ea și-a adjudecat 10 întâlniri din 14, iar pe ultimele trei le-a câștigat confortabil. Cu 4-1 în 2012, cu 4-0 în 2013 și cu 3-0 în 2017.
România a ieșit învingătoare o singură dată, pe 13 octombrie 2007, meciul din preliminariile CE 2008 încheindu-se la Constanța cu 1-0 pentru gazde, gol înscris de Goian și suspectat de ofsaid. Noroc că pe timpul acela încă nu se inventase sistemul VAR.
Situată pe locul 7 în ierarhia FIFA la zi, România doar pe 47, Olanda e net superioară dacă vorbim despre evaluarea de pe transfermarkt.com. Lotul orange e cotat la 462 de milioane de euro, pe când cel tricolor n-ar face decât 72 de milioane. De acord că nu cotele joacă și că sunt numeroase exemplele care ignoră asemenea calcule.
Dovadă că anonima Georgia a bătut Portugalia lui Cr. Ronaldo, poate cea mai mare surpriză de la Euro 2024. Iar lista exemplelor poate continua. Totuși, trimiterea la cote constituie un mijloc folosit în mod curent, uzual, când se compară și se clasifică echipele.
Dacă discutăm despre cotele jucătorilor, tot elevii lui Ronald Koeman stau mai bine decât cei ai lui Edi Iordănescu. Chiar mult mai bine. Dintre primii, De Ligt (Bayern) e prețuit la 65 de milioane, Van de Ven, colegul și concurentul lui Drăgușin de la Tottenham, la 55 de milioane, Gakpo (Liverpool) la 50, Ake (Manchester City) și Malen (Borussia Dortmund) la câte 40 și așa mai departe. De partea cealaltă, number one e Radu Drăgușin, căruia i-a crescut cota, odată cu transferul în Premier League, la 25 de milioane. Jumătate cât Gakpo, nu?
Rezultă de aici, fără putință de tăgadă, că Olanda abordează confruntarea cu România din pole-position. Pe de altă parte însă, mereu apare un dar, așa-i?, România are și ea câteva atuuri de care merită ținută seama. Și care îi dau dreptul să gândească, nu-i doar părerea mea, că va fi capabilă să joace de la egal la egal cu mai galonata Olanda. Între altele, campioană europeană în 1988 și triplă finalistă mondială, în 1974, 1978 și 2010.
La acest turneu final din Germania, îmi asum afirmația care urmează, România s-a prezentat chiar mai bine decât Olanda. Învinși de belgieni, „tricolorii” au reușit să câștige grupa, în vreme ce batavii s-au calificat abia de pe locul 3, depășiți fiind de austrieci și de francezi. Comportare pe care presa olandeză nu s-a sfiit s-o considere dezamăgitoare. Logic, deoarece Portocala cândva mecanică, botezată și lăudată așa din epoca de glorie a inconfundabilului Johan Cruyff, nu era obișnuită să cedeze în fața Austriei.
Repet că, deși în pierdere de viteză, mai puțin convingătoare ca în anii dinainte, Olanda trebuie socotită favorită în "optimea" cu România de la Munchen. Numai că, în creștere de formă, remarcabilă prin organizare, unitate și efort, România nu poate fi considerată victimă sigură. Să credem în șansa ei și să sperăm! Să nu uităm că e important să câștigi, dar și mai important e să lupți.
{{text}}