10 lucruri cu care rămâne România după Euro 2024: de la identitatea națională la echipă - nu individualități

România își face bagajele după 0-3 cu Olanda. La întoarcere, sunt mai grele, mai pline după o experiență pe care „Generația de suflet” nu a mai trăit-o. Nimic din sfera fizicului, ci revelații pe care fotbalul românesc le poate sădi pentru un moment zero.

Pentru unii dintre jucători, Euro 2024 poate însemna apogeul, pentru alții doar începutul, însă pentru niciunul dintre ei nu e un final.

„Tricolorii” s-au descoperit, au trăit în mijlocul unui „zid galben” impermeabil, pe care nu l-au conștientizat până acum și, ne place să credem, au ajuns la concluzia că o echipă națională trece de lot. E o instituție în sine.

Cu ce rămâne România după Euro 2024?

E o întrebare care poate redefini naționala României în toate substraturile care o compun, de la suporteri la conducători de club, de la jucători și până la cel mai tânăr antrenor de juniori.

Gazeta Sporturilor a conturat 10 lucruri cu care rămâne România după turneul din Germania ce seamănă acum, la finalul de aventură, a expediție cu provocări identitare, sportive și afective.

1. Am redescoperit emoția națională

La Universitate sau în țara gazdă, în fotoliu sau pe scaun de tribună, fanii români au experimentat trăiri demult uitate sau chiar necunoscute în rândul celor mai tineri. Imnul, sacrificiul și lupta pentru fiecare minge au retrezit sentimentul național.

2. Punctul de referință din care construim

Performanța de a ajunge în „optimi”, pe fondul unor rezultate neașteptate, ar putea constitui și un moment de analiză în urma căruia FRF și LPF pot dezvolta fotbalul românesc în următorii ani, strategic și managerial. Cum întrebarea „De ce?” a făcut lumea să evolueze, ne putem întreba, într-o oglindă fictivă: „Cine suntem și cum putem deveni mai buni de atât?”.

Avem posibilitatea de a defini un drum corect și asumat, în limitele capacităților.

3. Aceeași Românie, pretutindeni

În ultimii ani, România se confruntă cu un fenomen social de migrație masivă, astfel că în spațiul public s-a propagat ideea că nu mai constituim un popor, ci doar o țară. Fals.

Chiar dacă suntem a doua națiune în topul migrației, după Siria, aflată în război civil, românii nu și-au părăsit niciodată poporul. Trăiesc în altă țară, însă împărtășesc valori românești, dezvoltă comunități și nu renunță la obiceiurile naționale. Așa a fost și în Germania.

O țară zăvorâtă sub comunism, acum răspândită peste tot, care se strânge în jurul marilor valori pentru a rezista și a reveni mai puternică.

Suntem un popor creștin în primul rând. Eu mă identific cu credința, cu Biserica Ortodoxă și, pentru mine, este o liniște. Știu că atât timp cât Îl am pe Dumnezeu în spate și-mi urmez valorile și principiile, nu poate să se întâmple nimic rău în viața mea, pentru că Îl am pe Dumnezeu și acesta este drumul meu, pe care trebuie să merg.

- Andrei Burcă, la o conferință de presă

4. Critica face bine, modelează caractere

Remizele cu Bulgaria și Liechtenstein n-au fost pe placul nimănui, fie ele și în meciuri amicale. Jucătorii lui Edi Iordănescu n-au reușit să marcheze și au fost criticați dur, mai ales de media.

Prin vocea lui Nicolae Stanciu, și-au exprimat dezaprobarea și au reluat replica lui Valentin Mihăilă: „Doar pe noi ne aveți!”.

Și voi tot doar pe noi ne aveți! Spiritul critic argumentat responsabilizează și modelează caractere. A fost dușul rece care i-a resuscitat pe „tricolori”, venit în cel mai bun moment.

5. Inima bate fotbalul secundar

Cu excepția lui Radu Drăgușin și a lui Răzvan Marin, jucătorilor noștri le lipsesc competițiile de anvergură. În privința transferurilor, mai reușim „să exportăm” în mare parte în Turcia, Arabia Saudită și ligi secunde.

Fără un plan pe termen lung, fotbalul nostru nu va ieși prea curând din acest spectru. Am dovedit, în schimb, că dăruirea sparge barierele. Ar fi un câștig enorm să păstrăm aprinsă această flacără a motivației.

6. Golul lui Nicolae Stanciu

Căpitanul a marcat în partida cu Ucraina unul dintre cele mai frumoase goluri de la Euro 2024. Efect, rafinament și multă trudă în construcția fazei.

Avem capacitatea să repetăm reușita, iar golul va rămâne unul de generic peste ani, la fel cum a fost cel al lui Gică Hagi cu Columbia.

Pentru generația de copii de azi, Stanciu poate fi Hagi de ieri.

7. Galben în case

De-a lungul turneului final, emulația a cuprins toată suflarea. Am văzut tineri, persoane de toate vârstele în tricouri galbene, unele autentice, altele replici care le imitau pe cele din SUA '94.

În metrou, la job, tricolorul a reintrat în mediul social în zilele de meci. Ar fi plăcut să le mai scoatem din când în când din șifoniere, nu doar când joacă România.

8. Putem să fim organizați și sclipitori

Aici este meritul Federației Române de Fotbal. Chapeau! Totul a fost impecabil în ceea ce privește imaginea și organizarea evenimentelor care au implicat echipa națională.

De apreciat și deschiderea față de suporteri, care au avut posibilitatea să fie prezenți la antrenamente și să își arate susținerea. Iată că empatia unește România.

9. Individualități < echipă

Am trăit un European în care individualitățile nu s-au remarcat până acum, semn că unitatea este elementul de bază într-o echipă, chiar și în 2024. Ronaldo, Mbappe și alții nu au sclipit.

Nouă ne-au lipsit starurile, însă forța grupului a fost perfect vizibilă în fiecare minut.

Nu ne-am reproșat nimic pe teren, am arătat ca o familie, aspect lăudat de marile publicații de sport din lume.

10. Nu banii sunt totul

În meciurile cu Ucraina și Slovacia, am arătat că valoarea unui lot uneori nu are nicio relevanță, deși constituie un reper.

Statutul de outsider ne-a convenit de minune și a funcționat ca un factor motivator, pe principiul „Le arătăm noi lor!”.

Desigur, în duelurile cu Belgia și Olanda nu am mai reușit să ne ridicăm la nivelul adversarelor, dar asta nu ne împiedică să mai încercăm o dată.

Sunt mândru că am respectat tot ce am vorbit în dimineața meciului cu Andorra (n.r. - 2-0, primul din campania de preliminarii), am respectat tot ce am vorbit atunci, să ieșim din fiecare meci fără regrete, să lăsăm totul pe teren pentru ca la final să ne putem privi în ochi și să ne strângem mâinile. Sunt mândru de băieți, dar mai mândru sunt de faptul că sunt român.



- Nicolae Stanciu, căpitanul României

VIDEO. România și-a luat rămas bun de la Euro 2024