Nu, n-am scris nicio istorie!

Ca majoritatea compatrioților, le mulțumesc lui Edi Iordănescu și băieților lui pentru momentele de bucurie și de mândrie oferite la Euro.

Ca atare, mă alătur celor care apreciază că Edi trebuie să continue la cârma naționalei și să dezvolte ce-a început. Deoarece al lui e meritul de a fi schimbat fața echipei și atitudinea ei. De a o face să practice un fotbal plăcut ochiului. Pe alocuri spectaculos și eficient, în evident progres.

Așa a și izbutit naționala să readucă fanii alături de ea, căci niciodată de-a lungul anilor "tricolorii" n-au atras în străinătate un public atât de numeros și de entuziast. Ca unul care i-am văzut fericiți pe românii care au asistat, cu zecile de mii, la victoria din meciul de debut cu Ucraina, îndrăznesc să afirm că naționala noastră a avut totuși mai mult succes în tribune decât pe gazon.

Iordănescu jr n-a greșit când, în temeiul atașamentului, al abnegației și unității, a denumit actuala generație ca fiind "de suflet". N-a greșit în ideea că ea chiar a vrut și a dat tot ce i-a stat în putință. Nu s-a menajat, s-a bătut din răsputeri. Scuzați clișeul, a pus osul.

Din păcate, n-a putut mai mult. De aceea și cred, cu părere de rău, că nu voința și ambiția i-au lipsit, cât plusul de valoare indispensabil în disputa cu niște adversari de calibru. Acesta e capitolul, al valorilor individuale, la care ne-au depășit belgienii și olandezii.

Pe de altă parte, dincolo de vorbele frumoase cuvenite fotbaliștilor lui Iordănescu și selecționerului însuși, nu-s de acord că România a scris istorie la Euro 2024. Sigur, ea n-a dezamăgit. A ținut steagul sus, ba a și oferit, repet, satisfacții suporterilor care au luat cu asalt stadioanele din Germania și le-au colorat în galben.

Dar istorie, zău așa, nu-i cam mult, prea pretențios? Nu cumva e forțată excitația și exagerat zgomotul din jurul unui bilanț mai degrabă modest sub aspect competițional, de vreme ce naționala a învins într-o singură partidă la turneul final și a cedat în două?!

Într-adevăr, jos pălăria!, ea a terminat pe locul 1 în grupă (dar egală la puncte cu ultima clasată) și a promovat între primele 16 echipe de pe continent. Dar a obținut 4 puncte din 12 posibile, echivalentul unui procent de reușită de numai 33 la sută, nu vi se pare subțire?! A pierdut onorabil două întâlniri, nu s-a făcut de râs, însă le-a pierdut, de unde și de ce atâta încântare?!

Amintindu-ne că reprezentativele unor țări mai mici decât România au cucerit titlul european, Portugalia și Grecia cu jumătate din populația noastră, iar Danemarca și cu mai puțin, să încercăm să păstrăm măsura și să nu ne avântăm! E cazul să rămânem cu picioarele pe pământ, să nu ridicăm în slăvi prezența de la Euro 2024, dar nici s-o blamăm, s-o arătăm cu degetul!

Atât poate fotbalul nostru în clipa de față și n-ajută la nimic să ne amăgim.