5 bune, 5 rele din „sferturile” Euro » Tocilarul-erou, învinsul căruia nu i se poate reproșa mare lucru vs Cei doi care au stricat totul: „Bulibășeală completă!”

Ce ne-a plăcut și ce ne-a deranjat în faza sferturilor de finală de la Euro 2024. Episodul al cincilea din proiectul „Curat/Murdar” al GSP.

Doi reporteri speciali GSP, Oana Dușmănescu și Adrian Jitea, fac radiografia sferturilor de finală de la Euro 2024. Subliniază fazele „curate”, axate pe emoție, frumusețea sportului și bunătate, dar și fazele „murdare”, care ne scot pe toți din sărite.

CURAT: Oana Dușmănescu a selectat 5 momente bune

1. Pickford, când își face bine temele

Portarul Angliei, Jordan Pickford, își face de ani întregi lista cu adversarii - posibili executanți ai loviturilor de la 11 metri. Este cunoscut că se numără printre cei mai conștiincioși dintre fotbaliști la capitolul „informare”.

Asta face din goalkeeperul lui Everton și al reprezentativei naționale a Angliei un tip valoros și aplicat - într-o epocă a informațiilor deschise, e și păcat să nu-ți studiezi cu mare atenție rivalii, dar asta nu înseamnă că și toată lumea o face.

În același timp, îl transformă într-un mic tocilar dintr-un univers prea puțin academic, lucru oarecum inedit și înduioșător. Pickford a apărat fără probleme încercarea lui Akanji, ceea ce înseamnă că lista aceea cu nume și indicații merită toată analiza și tot efortul depus de portarul englez, pentru că, la urma urmelor acolos-a scris soarta meciului Anglia-Elveția din sferturi de finală a Euro 2024.

Pickford a apărat, Sommer nu. Cum-necum, Anglia merge în semifinale, iar lista lui Pickford are mult de-a face cu lucrul acesta.

2. Familia Merino - Back to the Future

Unele momente din sport te conving să crezi, măcar puțin, în paranormal. Sau cel puțin în niște legături nevăzute care se arcuiesc cumva peste timp și creează momente identice și stranii, în care istoria se repetă.

Mijlocașul spaniol Mikel Merino a intrat în minutul 80 al partidei din „sferturi”, cu Germania (2-1 pentru iberici), în locul lui Nico Williams. El a fost și cel care a înscris golul care a trimis-o pe Spania în semifinale și i-a lăsat la vatră pe nemți. Totul se întâmpla în penultimul minut al prelungilor partidei de poveste dintre spanioli și germani.

Locul acțiunii: Stuttgart, MHPArena, fost Neckarstadion. Acest detaliu este unul foarte important - pentru că, tot aici, Miguel Merino, tatăl lui Mikel, marcase pentru Osasuna într-un meci din Cupa UEFA (3-2), în 1991,

Atunci se încheiase 3-2 cu VfB Stuttgart (după ce în meciul tur scorul fusese 0-0), în turul al doilea al competiției continentale intercluburi și golul tatălui a fost tot cea de-a doua reușită a oaspeților pe tabelă.

Desigur, a mai fost si diferența de anotimp: fiul a marcat în iulie, tatăl - în noimebrie. Dar în Germania, uneori vara și toamna se confundă.

3. Murat Yakin - învinsul căruia nu i se poate reproșa mare lucru

În ciuda eliminării de aseară, în fața Angliei, Yakin a construit o echipă. Dacă ar fi să aleg între Southgate, învingător, și Yakin, învins, l-aș prefera, fără nicio șovăială, pe al doilea.

Elveția părea o echipă facilă și subțire în preliminariile Euro 2024, când a jucat cu România. De-atunci însă, lucrurile s-au schimbat mult și spectaculos - Yakin (49 de ani) reușind să sudeze un grup solid, format atât din vedete, cât și din anonimi formidabili.

În meciul din „optimi”, când au eliminat Italia, Elveția a devenit una dintre echipele mele preferate de la Euro 2024, nu neapărat prin joc, ci prin mentalitate. Până la urmă, brânza a cedat în fața unui English breakfast deloc delicios, dar, pentru gândire și implementare, Yakin va rămâne una dintre amintirile frumoase de la acest turneu final.

4. Olmo - „neamțul” spaniolilor

Dani Olmo, care evoluează în Bundesliga, la RB Leipzig, nu a fost titular în meciul cu Germania, dar a fost nevoit să se ridice destul de repede de pe banca tehnică și să-l înlocuiască pe Pedri, accidentat în minutul 8 al sfertului de finală.

Tot Olmo, sub steaua Providenței, a inspirației lui Luis de la Fuente și a propriei sale experiențe, a fost cel care a învins tabela și pe Manu Neuer.

Golul său era doar începutul unei umbre de regret: anticipa că frumoasa Spanie va lua fața Germaniei cea minunate de la Euro 2024 și confirma ceea ce, din păcate, știam cu toții de la început - una dintre cele mai merituoase echipe de la acest turneu final a părăsit competiția.

Pe drept și pe nedrept, în egală măsură.

5. Cody Gakpo, fii mare la Liverpool, așa cum ești deja la „naționala” Lalelelor!

Ca fan al lui Liverpool, forța lui Gakpo și încrederea sa în forțele proprii nu poate decât să-mi dea speranțe - Premier League e undeva, după colț.

Olandezul are deja trei goluri marcate la această ediție a Campionatului European și poate și mai mult de-atât. Omul e în formă și, probanil, de-abia așteaptă meciul cu Anglia, din semifinale, pentru că e fix mediul unde are multe de demonstrat!

Rămâne singurul cu trei reușite din competiție - ceilalți trei, Jamal Musiala (Germania), Georges Mikautadze (Georgia) și Ivan Schranz (Slovacia) fiind deja trimiși acasă, pe post de spectatori de lux.

Gakpo poate fi cheia Olandei spre o finală europeană, loc unde reprezentativa Oranje nu a mai ajuns din 1988, când, de altfel, a și câștigat competiția.

1. Stuart Attwell, consecvent ca vremea londoneză

Primul sfert de finală, prima prostie făcută de UEFA. Delegarea lui Anthony Taylor la Spania - Germania a stricat tot. Ca tăcâmul să fie complet, în camera VAR s-a aflat Stuart Attwell. Despre el v-am mai vorbit. Este cel care a dormit în luna aprilie la un Everton - Nottingham, scor 2-0. A ratat 3 penalty-uri evidente pentru „pădurari” și a fost răsplătit cu niște meciuri la Euro. Curat murdară logica.

Taylor a arbitrat după propriile reguli. A enervat, pe rând, ambele tabere. Inconsecvent, galbenul lui Kross a venit după 5 faulturi și al lui Le Normand la primul contact. Totul a culminat cu hențul evident din prelungiri. La scorul de 1-1, Germania ar fi trebuit să beneficieze de o lovitură de pedeapsă

Aici nu e doar vina „centralului” englez. Regula hențului generează confuzie. Oficialii interpretează după bunul plac astfel de momente. Două exemple vin chiar de la Euro:

• În optimi, Germania a beneficiat de un penalty în minutul 52 al meciului cu Danemarca. Raum a centrat de la un metru de Andersen. I-a dat direct în mână. Era, într-adevăr, depărtată de corp.

• Dar nici a lui Cucurella, în disputa Spania - Germania, n-a fost lipită. Nu putem înghiți chiar tot ce ne spun Collina, Rossetti sau Vassaras. Brațul e la 30 de centimetri de trunchi și oprește balonul care se îndreaptă spre poartă. Dacă nu dai penalty în această ipostază, atunci când? Doar când prinzi mingea în brațe pe linia porții? Poate nici atunci nu e clar. Strigi „piua” și scapi.

Țineți-vă bine, bulibășeala o să fie completă! Știți ce au avut în comun cele două meciuri amintite? În camera VAR s-a aflat același om, Stuart Attwell!

2. Anglia, sursă nesfârșită de probleme

Disclaimer: rubrica „murdar” de astăzi este alimentată de Anglia. Suporterii britanici au venit cu zecile de mii în Germania. Sunt împrăștiați prin toate orașele și generează peste tot probleme.

Câțiva bărbați, afumați serios, i-au provocat pe nemți. Se întâmpla la scurt timp după eșecul suferit de Nagelsmann și elevii lui în fața Spaniei. A început cu provocatoarea scandare „Plecați acasă!”, de parcă n-ar fi fost djea acolo. A continuat cu mici îmbrânceli și s-a ajuns la pumni și la mese zburate.

Doar intervenția unor iberici aflați în zonă a calmat lucrurile. Au făcut un semn lămuritor către germani: „Lăsați-i, nu aveți ce scoate de la ei!”.

Nu generalizăm. Sunt și englezi respectabili la turneul final. Dar răul făcut de aceste grupulețe acaparează atenția publică. Nu a fost prima încăierare la care au luat parte. S-au bătut încă din prima zi, la debutul din grupă împotriva sârbilor.

3. Până unde, Southgate?

Și înc-odată c-avem voie, „mate”. Dacă tot ne-am pus pe englezi, să ducem opera până la capăt.

Naționala cotată la 16.000 de catralioane de euro a trecut de Elveția la capătul loviturilor de departajare. La fel ca în optimea cu Slovacia, elevii lui Southgate au expediat un singur șut pe poartă. „Foarfeca” lui Bellingham și execuția luI Saka i-a dus în semifinale, dar norocul nu poate să țină la infinit.

Jocul Angliei e somnifer pentru fanii neutri și un chin pentru susținătorii fideli. Păstrând ritmul actual, semifinala ar fi capăt de linie. Calificare în prelungiri, calificare la loviturile de departajare. Mai departe nu mai există nimic. Doar hăul fotbalistic, purgatoriul celor care păcălesc cel mai iubit sport din lume.

4. Ieșirea din scenă a lui Cristiano Ronaldo

Cristiano Ronaldo a părăsit turneul final în lacrimi. Și-a pătat unul dintre recorurile pe care le deținea. A fost al 6-lea Campionat European la care a participat, primul în care n-a reușit să marcheze. Lovitura de departajare transformată în fața Sloveniei nu intră în statistici.

A fost ultima competiție continentală la care a luat startul. Oricât de supraom ar fi, nu va mai prinde lotul peste 4 ani. Cel mai probabil nu va ajunge nici la Mondialul din 2026. E tot mai contestat din cauza ineficienței și a egocentrismului. Există și argumente în acest sens.

Cristiano a irosit 23 de oportunități la Euro 2024, dintre ele 9 execuții cadrate. Niciun fotbalist nu a șutat mai mult spre porțile adverse. Eficiența a fost zero. E rău pentru cel mai bun marcator din istoria turneului, cu 14 reușite la activ.

5. Turcii și salutul „lupilor gri”

UEFA nu acceptă imixtiunea politică în sport și l-a suspendat pe Merih Demiral două partide. Fundașul central a avut întunecata idee de a imita gestul „lupilor gri” în timpul optimii cu Austria.

• Organizația Lupilor Gri reprezintă o mișcare politică de extremă dreaptă, descrisă drept ultranaționalistă, neofascistă și rasistă. Salutul specific mișcării a fost popularizat în anii '90 de Alparslan Türkeş, fondatorul Partidului Mișcarea Naționalistă.

Valul generat a fost mai mare decât anticipau organizatorii turneului continental. Înaintea meciului Olanda - Turcia, poliția din Berlin a fost nevoită să intervină. În drumul spre stadion, suporterii turci au aprins torțe și au sfidat suspendarea lui Demiral. Mii de oameni au defilat pe străzi cu salutul pe care nemții se gândesc de ani buni să îl interzică prin lege. Spiritele s-au încins, mai multe persoane fiind arestate.

Lucrurile n-au fost calme nici în stadion. În fața președintelui Recep Tayyip Erdogan, o peluză întreagă a ridicat două degete către cer.

Întărâtați și supărați pe ratarea calificării în semifinale, turcii s-au luat la bătaie cu olandezii într-un fan zone. Șifonați din conflict au ieșit și stewarzii care au încercat să îi despartă.

Celelalte episoade ale proiectului Curat/Murdar:

1. Episodul 1: Un val galben și un tip care s-a întors din morți, dar și un fake grosolan preluat de Le Parisien sau Gazzetta + Ce caută el la Euro?!
2. Episodul 2: L-ați văzut pe geniul regăsit din grupe? Dar gestul aproape ucigaș despre care n-a scris nimeni?
3. Episodul 3: România e un nou reper de națională! Dar când s-a făcut praf infrastructura în Germania?
4. Episodul 4: Am învățat să iubim România ... dar există ceva care ne-a enervat cu Olanda! + Care e faza cu „dictatorul” Cristiano Ronaldo sau cu cocaina din tribune?