Marian Enache (28 de ani) și Andrei Cornea (24 de ani) au adus anul acesta primul titlu european al României în proba de dublu vâsle, reușită care le dă șanse la o performanță istorică și la Paris.
România numără pe două degete, acum al treilea participările la Jocurile Olimpice în proba masculină de dublu vâsle. Prima a fost în 1968, în Mexic, a doua la ediția precedentă, cea de la Tokyo, când Marian Enache și Ioan Prundeanu au încheiat pe locul 9 în ierarhia finală.
Același Enache și, de data aceasta, mai tânărul Andrei Cornea caută și au șanse să îmbogățească istoria cu o recompensă mult mai strălucitoare - o medalie. În aprilie, la Europenele de la Szeged, ei au cucerit titlul european cu un avans de 6 secunde și jumătate, ceea ce îi îndreptățește să viseze. Mai mult decât atât, să spere.
Cei doi au povestit pentru GSP cum s-a format echipa, ce au învățat de-a lungul timpului și ce așteaptă de la Jocurile Olimpice care vor începe peste 5 zile.
Marian Enache: „Am nevoie de un atlet puternic în spatele meu”
- Marian, ce au însemnat pentru tine Campionatele Europene de anul acesta, unde ai cucerit medalia de aur alături de Andrei?
- Campionatele Europene au însemnat foarte mult și înseamnă în continuare pentru că am așteptat de foarte mulți ani acest rezultat și venind acum, în perioada ciclului olimpic, ne-a dat un impuls, ne-a ridicat puțin moralul și ne-a făcut să muncim mult mai conștienți de situație și de dorința pe care o avem.
- Cum s-a creat această echipă?
- Echipa aceasta am creat-o în urma unei baze de selecție în cantonamentul din Italia. Oarecum, mi l-am dorit foarte mult pe Andrei pentru că este în creștere, am nevoie de un atlet puternic în spatele meu, la fel de puternic ca mine, am foarte mare încredere în el și cred cu tărie că echipa asta poate să scrie puțină istorie și la Jocurile Olimpice.
- O medalie la Paris ar fi o premieră pentru dublu vâsle masculin.
- Ar fi încă o premieră, într-adevăr, sunt obișnuit să scriu istorie. Am scris aproape în toate probele de vâslă și de ce nu, cât mai pot să fac performanță la nivel internațional, cu mare drag și cu aceeași determinare și ambiție.
- La precedenta ediție a Jocurilor Olimpice, a fost prima dată după mult timp când o barcă tricoloră a participat în această probă.
- Îmi aduc foarte bine aminte că am fost plin de entuziasm și bucurie în momentul când am calificat dublul la Mondialele de la Linz din 2019. Dar Jocurile Olimpice de la Tokyo nu prea le-am trăit așa cum îmi doream să le trăiesc. Atmosfera din perioada respectivă a fost un pic cam închisă și competiția în sine, fiind prima și pentru mine, ca experiență, de nivelul acesta al Jocurilor, nu cred că am dat tot ce-i mai bun din mine la nivel conștient.
N-au fost cele mai bune curse ale mele și cu siguranță experiența de atunci m-a învățat ceva și această ediție de Jocuri Olimpice de la Paris va fi total diferită. Va fi altceva, mă voi remarca altfel și cu siguranță voi obține un loc mai bun.
- Ce ai învățat din acea experiență, dar și din altele, dinainte sau care au urmat?
- Învățăm de la concurs la concurs, de la eșec la eșec, de la antrenamentele grele, de la antrenamentele bune, fac tot timpul diferența. Pentru noi sunt foarte importante antrenamentele făcute constant și într-o manieră foarte bună. Competițiile ne ajută să rămânem mereu în formă, să rămânem focusați și să nu uităm ceea ce am învățat în antrenament, că trebuie tot timpul aplicat în concursuri, pentru că noi acolo, când mergem la competiții, suntem deja pregătiți.
Nu trebuie să facem nimic în plus față de ce am învățat în antrenamente, pur și simplu, să ne demonstrăm valoarea. Bineînțeles că învățăm de la an la an pentru că este normal să creștem, din punctul meu de vedere, altfel nu poate exista, nu poate avea loc progresul.
- La Campionatele Mondiale de la Belgrad, ai calificat împreună cu colegii tăi barca de 4 vâsle la Jocurile Olimpice, o altă premieră, acum ești în altă probă, se schimbă ceva?
- Nu se schimbă absolut nimic. Da, am calificat la Belgrad în patru vâsle, însă nu era o barcă tocmai pe viteza de care avem nevoie în perioada respectivă. Însă mi-am dorit foarte mult să o calific. Am reușit să ne unim atât de bine încât am calificat-o. Faptul că acum concurez în barcă de dublu nu schimbă cu nimic mentalitatea și dorința mea de a câștiga o medalie. Sunt convins că puteam să fiu la fel de determinat și de motivat și în patru vâsle.
Marian Enache: „E ca în muzică, în dans, ai nevoie de ritm peste tot”
- Ca stroc al bărcii, ai o responsabilitate în plus.
- Am o responsabilitate foarte mare fiind strocul bărcii, cursa ține în mare parte de mine, trebuie să fiu mereu în formă, trebuie să fie mereu conștient de situație, trebuie să fiu atent la viteza bărcii pentru a nu o pierde, să fiu atent să păstrez ritmul pentru că fără ritm nu poți să faci prea multe.
E ca în muzică, în dans, ai nevoie de ritm peste tot, chiar și în viața noastră avem nevoie de un ritm constant pentru a face lucrurile într-o manieră mai bună, mai elegantă, mai ușoară. Și un stroc este foarte important pentru o barcă, pentru că nu oricine poate fi stroc, sunt doar puține persoane care au acea sclipire, acel simț al bărcii.
- Este nevoie și de autoritate?
- Pot spune că e nevoie și de autoritate, dar cred că într-o marieră în care să nu ieși în evidență, cumva, trebuie să fii autoritar tu cu tine, din punctul meu de vedere, pentru că doar așa poți să faci ceva bine, ceva plăcut, fără să deranjezi ceilalți sportivi sau colegii de barcă. Trebuie să fie o conexiune foarte bună într-un echipaj. Este foarte greu să unești o echipă. După cum bine știți, ne-a luat foarte mulți ani să ajungem aici, să ajungem să calificăm alte echipaje. Toată lumea știe că nu a fost ușor din prima și nici nu va fi ușor de acum încolo.
Marian Enache: „Trebuie să-ți placă un pic durerea, să suferi în competiție”
- Cum te-ai îndreptat spre canotaj?
- Am fost selecționat în 2008. Am aproape 16 ani, dacă nu mă înșel, de canotaj, 16 ani de uzură, de greutăți, de bucurii, de medalii cu istorie și de multe altele. Nu-mi pare rău absolut deloc că am ales acest sport. Mi-am dat seama că nu este un sport pentru pentru oricine, trebuie să-ți placă un pic durerea, să suferi în competiție.
Asta nu înseamnă că suntem masochiști sau ceva de genul. Este strict vorba de competiții pentru că suferim foarte mult pentru a obține asemenea rezultate, atât în antrenamente, cât și în competiții.
- Spuneai că nu te poți bucura deplin, te consumi mult după o întrecere?
- Asta simt după fiecare cursă. Sunt genul de sportiv, așa trebuie să fie orice sportiv, de fapt, care dau peste 100% într-o cursă. Acidul lactic crește la un nivel de nedescris, totul arde, totul frige, urechile îți piuie, nu prea mai ești conștient de situație, simți bucuria, simți atmosfera din jurul tău, dar nu prea ești conștient de situație.
Tremuri tot, nu te poți controla, nu te poți coordona în anumite situații și e greu de explicat ceea ce simțim noi după o cursă sau în timpul cursei. Dar pentru noi este ceva plăcut, mai ales senzația de după, este de nedescris.
- Au existat și momente grele în carieră?
- Au fost momente grele, normal, sunt în fiecare zi, dar nu atât de grele încât să ne destabilizeze, să ne demoralizeze sau, nu știu, să ne aducă gânduri de gata, nu mai vreau să fac acest sport sau nu mai vreau să continui sau e ultimul ciclu. Nu, nici vorbă de asta, pentru că dacă s-ar întâmpla asta, noi n-am mai avea rezultatele pe care le avem în ziua de astăzi și n-am mai avea parcursul ăsta atât de bun în performanță, fiindcă destabilizarea asta psihică vine doar la sportivii slab pregătiți atât psihic, cât și mental.
Andrei Cornea: „Avem o legătură care s-a găsit de la sine”
- Andrei, cum te simți cu câteva zile înainte de startul Jocurilor Olimpice?
- Mă simt foarte nerăbdător, abia aștept să concurez iar, pentru că de la Campionatele Europene până la Jocuri este o distanță destul de măricică și febra concursului încă fierbe în mine. Este un concurs important și abia aștept participarea, fiind și prima ediție de Jocuri Olimpice pentru mine, sunt destul de nerăbdător.
- Ați câștigat medalia de aur la Europene cu o diferență mare, câtă încredere vă dă această reușită?
- Medalia de la Europene ne dă o încredere și echipajului, și mie foarte, foarte mare pentru că ne-a demonstrat că putem, că avem posibilitatea să facem o surpriză și pentru Jocuri, dar în primul rând a fost un punct de plecare foarte, foarte bun pentru noi.
- Cum te înțelegi cu colegul tău de barcă?
- Cu colegul meu mă înțeleg foarte bine, avem o legătură care pot să zic că s-a găsit de la sine. Nu, nu am căutat noi acest echipaj. În urma unui criteriu de selecții pe care l-am avut în Italia am ajuns să intrăm împreună. Am fost testați în aceeași barcă și am ajuns să scoatem niște timpi care să demonstreze că suntem un echipaj care poate participa la o competiție internațională. Sunt foarte mulțumit de acest echipaj, avem un parcurs foarte bun până acum și încercăm să fie tot mai bine până la Jocuri.
- Ce ai avut de învățat din experiența colegului?
- Că în primul rând trebuie să avem foarte mare încredere unul în celălalt, consider că fără încrederea în coechipierul tău nu poți face face față, antrenament, nu poți lega un echipaj. El are o experiență foarte mare față de mine, are un talent de care mă agăț și eu cu fiecare lovitură din antrenament și spiritul de echipă, în primul rând, cred că este cel care m-a legat foarte mult și a fost un punct bun pentru acest echipaj.
- În 2022, la Racice, când ai concurat prima dată la seniori într-o competiție mare, la Campionatele Mondial, spuneai că mai sunt multe lucruri de pus la punct pentru a ajunge la nivelul adversarilor de atunci.
- Din fiecare concurs am de învățat, mai ales dintr-un concurs în care nu câștigi o medalie. Atunci ai cel mai mult posibilitatea să stai să analizezi fiecare lovitură pe care ai făcut-o și unde ai greșit, unde crezi că ai de îmbunătățit, și da, de la acel concurs până acum am învățat foarte mult. În primul rând, contează experiența, consider că este foarte, foarte importantă în cariera unui sportiv.
- Ce te-a condus spre canotaj? Nu a fost obișnuita selecție din școală.
- Am ajuns la canotaj nu prin criteriu de selecție, cum au fost alți colegi de-ai mei, selectați de la școală. Eram în vacanță la bunicii mei și un fost prieten de-al tatălui meu din copilărie m-a văzut și m-a întrebat dacă practic vreun sport. Cu toate că eu îmi doream, nu aveam posibilitate atunci. Apoi l-a întrebat pe tatăl meu de ce nu mă dă la canotaj, la fostul lor prieten din copilărie.
Eu când am auzit, mi s-a aprins beculețul, am zis „Gata, nu contează, e sport, vreau să plec!” Normal, părinții ziceau „Nu, unde te duci, cum să pleci de acasă?!”, iar eu am zis că vreau. Aveam 14 ani, la 15 ani am ajuns la Fălticeni și așa a început cariera mea în canotaj.
CV Marian Enache
- Născut pe 5 august 1995
- Campionate Europene: aur la dublu vâsle 2024, argint la dublu vâsle 2018, bronz la dublu vâsle 2019, la 4 vâsle 2022
- Campionate Mondiale de juniori: argint la dublu vâsle 2013, bronz la 4 vâsle 2012
CV Andrei Cornea
- Născut pe 10 noiembrie 1999
- Campionate Europene: aur la dublu vâsle 2024
Rezultate România la dublu vâsle
- Tokyo 2020 » locul 3 în finala B (Ioan Prundeanu, Marian Enache)
- Ciudad de Mexico 1968 » locul 2 în finala B (Alexandru Aposteanu, Octavian Pavelescu)
(P) Petrom este sponsor principal al Federației Române de Canotaj și susține viitoarea generație de campioni prin programul „Energie pentru performanță”.
{{text}}