Leon Rotman, primul dublu campion al României la o ediție a Jocurilor Olimpice, cea de la Melbourne 1956, în probele de 1.000 de metri și 10.000 de metri canoe simplu, împlinește azi 90 de ani.
E veteranul, primul "amiral" al flotilei noastre, cel mai bătrân campion olimpic român în viața și unul dintre cei mai longevivi din lume. Ulterior a mai câștigat un bronz la Olimpiada de la Roma, din 1960, la 1.000 de metri canoe simplu.
O legendă mai mereu ignorată sau uitată
E încă în putere, are o memorie incredibilă, vorbește fluent, chiar dacă amintirile și numele i se mai amestecă printre gânduri.
De ceva timp merge ajutându-se de un baston fiindcă: „Am piciorul ăsta care mă mai supără, după o entorsă mai veche, dar în rest sunt bine fizic și mental.
Chiar dacă sunt singur, fiindcă acum 7 ani mi-a murit soția, după care mi-am pierdut și copiii, băiatul și fata. Mă chinui așa, dar mă mai ajută și vecinii".
Are cinci nepoți deja mari, dar îi vede rar, fiindcă sunt stabiliți în Israel.
Stă într-un apartament în zona Dristor, din când în când mai iese pe la piață sau la plimbări pe lângă lacul IOR. La 68 de ani de la marea sa performanță, lumea sportului l-a cam uitat.
Cu 13 ani în urmă spunea cu tristețe: „Când n-am mai putut să vâslesc, n-am fost lăsat să antrenez nici la club, nici la lot.
Până atunci fusesem un bun român, după aceea devenisem doar un evreu de care se fereau toţi".
Lucrurile au rămas la fel de atunci, chiar dacă, din când în când, a fost decorat de statul român sau de COSR.
E o legendă care se strecoară aproape invizibilă printre oameni, mulți neștiind nimic despre cel care ducea faima României pe podiumul Olimpiadelor, în anii '50-'60.
Este unul dintre marii campioni ai clubului Dinamo, pentru care a cucerit 14 titluri naționale și locul 1 în numeroase competiții internaționale.
Dar și "câinii" l-au pierdut în colbul amintirilor. În urmă cu mai bine de un deceniu, Leon Rotman avea o poză de-a sa, ruptă.
Fusese o vreme expusă la panoul de onoare, dar ulterior a găsit-o aruncată într-o pivniță a clădirii.
A ajuns la 15 ani la clubul Dinamo, unde a început la secția de lupte. După trei ani, simțindu-se nedreptățit la o competiție, a decis să plece și s-a dus la secția de kaiac-canoe, care abia se înființase.
Entorsa, barca tăiată cu fierăstrăul, avertismentul lui Ismailciuc și două medalii de aur
A trăit multe peripeții la Melbourne înainte de a deveni cel mai mare canoist al lumii. Își amintește că "era într-o miercuri, cu vreo două săptămâni înainte de curse. Aveam liber și eram pe ponton.
Îi urmăream pe adversari, îi mai cronometram. Ismailciuc, colegul meu, a făcut o poartă din bluze de trening și am început să ne jucăm, să tragem cu mingea la poartă.
Am avut ghinionul să alunec pe o porțiune mai umedă de pământ și am făcut entorsă. Abia m-am târât până la tribune, iar la corturile unde stăteam m-au dus colegii pe brațe".
Adversarii au aflat și îl luau peste picior, îi tot arătau o minge de fotbal, se bucurau de accidentarea lui, „dar Ismailciuc le tot zicea, că vorbea bine limba rusă, «Râdeți voi, râdeți, dar Rotman o să vă bată pe toți!»”.
S-a antrenat așa, cu piciorul de sprijin accidentat, iar la ultima verificare, la 10.000 de metri a scos în jur de 54 de minute. Un timp foarte bun, care i-a pus pe gânduri pe ceilalți.
A avut probleme și cu barca: „La comisia de control, adversarii, antrenorii cehilor, ungurilor și sovieticilor, au văzut că barca mea din cedru avea o torsiune în spate, din fabricație.
M-au întrebat dacă am altă barcă. Am adus o alta, din fâșii din lemn de brad. Când au aflat că nu am mai tras pe ea, au zis că e bună.
Doar că era mai lungă cu un centimetru-doi. Am tăiat-o eu cu fierăstrăul. Toți se bucurau, se gândeau că o să am probleme pe o barcă nouă, dar n-am avut”.
A câștigat fără probleme ambele curse, așa cum profețise Ismailciuc. Oricum, adversarii se temeau deja de el.
Fiindcă la un bilateral cu ungurii, la Snagov, înainte de Olimpiadă, îl bătuse pe Hernek, marele lor campion. Îi "dăduse" 45 de secunde la 10.000 de metri.
La Melbourne a condus mereu în proba-regină, care a ieșit ulterior din programul competițiilor. I-a bătut lejer pe ungurul Parti și pe sovieticul Bukharin, care s-au chinuit mult timp să meargă în plasa sa.
„Dar era greu să mergi pe urma mea, că aveam un stil special, mișcam fundul bărcii stânga-dreapta, făceam valuri.
Eu aveam pornirea tare, vreo 300-400 de metri, și apoi un finiș rapid, vreo 120-130 de metri. Și întorceam bine, în sprint.
Când mai aveam o ultimă tură, vreo 1.300 de metri, m-am uitat în urmă și ei erau la 70-80 de metri. Mi-am făcut finalul și am câștigat lejer", povestește marele campion.
Înainte cu o noapte de proba de 1.000 de metri, a visat "că n-o să am punctul mort, adică perioada în care vâslesc mai încet, la 750 de metri, ca de obicei, ci la 900 de metri.
Culmea, cehul Hradil a plecat tare, mai bine ca mine. Dar când l-am văzut cum trage, mi-am dat seama că la 400 de metri se taie.
Că eu gândeam cursele. Și așa a fost. L-am ajuns, l-am depășit, dar la 900 de metri, exact ca în vis, am încetinit și eu. Veneau după mine Hrenek și Bukharin, că cehul cedase complet.
Dar mi-am revenit și am reușit să îi înving, la vreo jumătate de barcă".
Bronz la Roma, cu o barcă de împrumut de la un finlandez
Patru ani mai târziu, Leon Rotman a ajuns la Roma cu două bărci noi "făcute de cei de la Reghin după modelul străinilor. Dar erau prea ușoare, aveau doar 16,600 kilograme în loc de 20.
A trebuit să pun plumb în ele. Și așa am ajuns să fie nevoie, prima dată în viața mea, să trag în recalificări.
M-am dus la un sportiv finlandez, care avea o barcă bună, suedeză, să mi-o împrumute. Mă plăcea, așa că mi-a dat-o.
Au vrut și adversarii să o ia, dar le-a zis: «Nu, eu i-am dat-o lui Rotman». Cu ea m-am calificat până în finală.
Dar iar mă accidentasem, făcusem o întindere la umeri. Iar în finală am condus până la 750 de metri, dar am intrat în punctul mort și m-au depășit ungurul Parti și sovieticul Silaev.
Am încercat să revin, dar n-am mai putut face sprintul meu obișnuit de final, de peste 100 de metri. Am reușit să accelerez doar pe ultimii 50-60 de metri.
M-am apropiat, dar nu a fost de ajuns ca să-i mai întrec. Era prima oară când mă băteau", rememorează Leon Rotman.
"Dinamo m-a aruncat repede, securistul ajuns președinte m-a dat primul afară"
Una dintre marile dezamăgiri ale lui Leon Rotman rămâne cea legată de felul în care a fost obligat să plece de la clubul său, Dinamo.
Își amintește că "în 1964 a fost numit președinte al clubului unul, Nae Ion, securistul care ne însoțea pe noi în străinătate. Era un antisemit.
Și, un an mai târziu, m-a dat afară, a zis că sunt plafonat. Deși eu mai puteam să concurez lejer încă doi-trei ani. Eram căpitan în MAI, așa că m-au trimis la muncă.
Mă voiau cei de la circulație, dar mi s-a spus că nu pot să fac parte din aparatul central. Așa că m-au trimis la Capitală, unde au vrut să mă dea la economic.
Nu am vrut, că acolo băgai oameni nevinovați la pușcărie. Le-am zis că vreau la juridic, să prind hoți.
Am învățat meserie din zbor și am început să prind hoții de butelii, pe cei care spărgeau case și furau ce apucau.
Am dezmembrat și o bandă de șapte spărgători de Moskvich, mașini care abia apăruseră.
Le furau aparatele radio de la bord, că erau la mare căutare. Unde era scandal mă duceam și eu.
Când am ieșit la pensie, în 1973, pe caz de boală, erau 17 scrisori de mulțumire la Secția 7, pe numele meu, din partea oamenilor cărora le recuperasem bunurile furate".
De trei ani așteaptă avansarea la gradul de locotenent-colonel în rezervă
A ieșit la pensie căpitan. Avea probleme, dureri mari de cap, după ce în 1971, când a fost trimis la un scandal, într-un bloc, la un grup de petrecăreți, a încasat o lovitură de topor în creștet: "Noroc că nu a dat cu partea ascuțită, dar mi-a făcut o înfundătură de craniu".
Când venise termenul să fie avansat maior, i s-a spus că nu are bacalaureatul. Făcuse liceul, dar nu dăduse BAC-ul. L-a luat ulterior, iar când i-a venit din nou rândul i s-a spus că nu se poate, fiindcă nu avea funcție de conducere.
Pe livretul său militar, la rubrica „naționalitate” scrie: evreu. Asta deși era născut și a trăit toată viața în România. Până la urmă, a fost avansat maior, dar asta mult mai târziu.
În urmă cu trei ani, a făcut cerere prin Asociația ofițerilor în rezervă să primească gradul de locotenent-colonel.
Fiindcă și termenul pentru această avansare trecuse de mult. Însă nici până acum nu a primit niciun răspuns.
"Alții, care nu au făcut cât mine în sportul românesc, sunt deja generali. Dar eu nu eram interesat de grade, voiam să fac performanță", a concluzionat trist Rotman.
A primit Colanul de Aur al COSR abia în 2023
În urmă cu puțin mai mult de un an, în aprilie 2023, în sfârșit, COSR și-a amintit că Leon Rotman este primul dublu campion olimpic al României.
După 67 de ani de la performanțele de la Melbourne, i-a acordat Colanul de Aur, cea mai înaltă distincție a olimpismului.
"Ar fi trebuit să mi-l dea și mie odată cu Ivan Patzaichin, acum cinci ani. Dar nu știu cum, în 2019 pe mine m-au uitat. Le-am dat și eu cadou, pentru muzeu, maiourile în care am concurat la Melbourne și la Roma.
Plus medalia de bronz de la Roma. Pe cele două de aur nu le dau, fiindcă am auzit că s-au mai pierdut distincții pe la muzeu și nu vreau să mi se întâmple și mie asta. O să le las moștenire nepoților mei.
Tot atunci l-am cunoscut și pe Cătălin Chirilă, canoistul nostru în care ne punem atâtea speranțe. I-am dat și lui cadou pagaia de panoplie pe care mi-au dăruit-o cei de la Reghin.
Nu e de concurs, e mai mult ceva simbolic, ca o predare de ștafetă", spune Leon Rotman.
COSR nu i-a propus niciodată să facă parte din delegația României
Chiar dacă este veteranul olimpismului românesc, lui Leon Rotman nu i s-a propus niciodată să facă parte din delegația României.
A încercat, înainte de Sydney 2000, fiindcă voia să revadă continentul australian, unde câștigase aurul olimpic. În primă fază i s-a spus că nu sunt fonduri.
A mers la sediul instituției unde "l-am prins pe Ion Țiriac, atunci președinte COSR, când ieșea dintr-o ședință. M-am recomandat. I-am zis că sunt campionul olimpic Leon Rotman.
Mi-a răspuns scurt «mata ai fost odată». Apoi mi-a zis că se grăbește, că pleacă din țară și că pierde avionul.
Uitase că pe vremea când noi eram campioni olimpici și el doar un tânăr sportiv, când ne mai întâlneam la antrenamente de ture de stadion, mă saluta pe mine sau pe Simion Ismailciuc cu «Să trăiți!»".
A ajuns totuși la Sydney, ajutat financiar de Nicolae Badea, finanțatorul clubului de fotbal Dinamo. Cu intervenții mari, abia a putut să plece cu primul avion care ducea sportivi la Olimpiadă, dar în afara delegației.
"Când am ajuns la destinație, mi s-a spus de către șeful trimis de COSR, unul Lăzărescu, că sunt pe cont propriu.
M-au lăsat de izbeliște în aeroport. M-am descurcat, am stat la niște prieteni care locuiau în Sydney", a spus bătrânul campion.
Nici acum, deși ar fi fost ocazia ideală, cu aniversarea sa de 90 de ani, chiar înainte de JO de la Paris, nu i s-a propus să facă parte din delegația României.
„Le-am bătut eu niște apropouri celor de la COSR, le-am spus că unele țări mai iau în delegații foști campioni olimpici, dar s-au făcut că nu mă aud.
Covaliu mi-a promis de anul trecut că îmi dă un trening și o pereche de adidași de la lot, dar a uitat.
Acum vreo 5 ani mi-au dat un trofeu de la COSR, dar până și placa transparentă de sus este lipită invers.
Pe placheta de jos citești normal, pe cea de sus scrisul se vede invers", a mai punctat Leon Rotman.
La Snagov, când am ajuns la lot, era acolo un vechi coteț de porci, nefolosit. L-am aranjat eu împreună cu colegul meu Jean Dinicu, am pus acolo două somiere de campanie. Ne mai ploua, dar ne mai trăgeam aproape de pereți. Iar Jean îmi spunea, «Leone, crezi că oamenii ăștia știu că tu ai plecat la Melbourne dintr-un coteț de porci și ai adus două medalii?!»
Leon Rotman, dublu campion olimpic la canoe simplu
La Sydney am ajuns fiindcă Iolanda Balaș, Dumnezeu s-o ierte!, mi-a luat și mie pașaportul și s-a dus în Iugoslavia, unde aveau australienii cel mai apropiat consulat, să ia vize pentru sportivi. Așa am putut să ajung iar în Australia
Leon Rotman, dublu campion olimpic la canoe simplu
Federatia de kaiac-canoe nu mi-a propus niciodată vreo funcție, vreun post, ceva. Nu am putut să antrenez nici pe la loturi. Acolo sunt acum numai steliști, toți dinamoviștii au fost dați afară
Leon Rotman, dublu campion olimpic la canoe simplu
L-am cunoscut pe Cătălin Chirilă și când am primit Colanul de Aur și apoi mai recent, când am filmat o reclamă la Edenia, pentru Team Romania. Mesajul meu pentru el este următorul: «Îți doresc mult succes, să mergi la fel de bine ca la ultimele curse! Am mari speranțe în tine și dacă voi avea posibilitatea, vreau să te aștept la aeroport să-mi arăți medalia olimpică de aur câștigată la Paris. Tu ești urmașul nostru, al primilor campioni olimpici. Succes! Și curaj, curaj mult!
Leon Rotman, dublu campion olimpic la canoe simplu
{{text}}