Am plecat o săptămână din București, nu ca să mă relaxez, ci ca să mă supun unui control medical amănunțit. Cu CT-uri, RMN-uri și alte asemenea investigații. Care au ieșit „conform vârstei". Să le zicem satisfăcătoare. Mă folosesc de prilej pentru a le mulțumi din nou profesorilor ieșeni Anca Trifan și Carol Stanciu, colaboratorilor lor, care m-au tratat ca pe un pacient fricos, dar și ca pe un prieten vechi.
Tot stând în spital, m-am uitat la TV mai des decât de obicei și am citit.
Între altele, l-am văzut pe Liviu Dragnea declarând, într-o excelentă emisiune a Ancăi Alexandrescu de pe Realitatea Plus, că „A fost arestat Gică Popescu ca să i se facă loc lui Burleanu".
Vă reamintesc că pe 5 martie 2014, dată la care Răzvan Burleanu a ajuns șeful FRF, Dragnea era deputat și ministru al dezvoltării. Cum ulterior va deveni președinte al PSD (din 2015) și al Camerei Deputaților (din 2016), om politic exponențial, trebuie să presupunem că era un tip informat. Care nu s-a trezit vorbind acum doar ca să se afle în treabă, nu?
Atât că, spre mirarea mea, combativa Anca Alexandrescu n-a zăbovit asupra afirmației lui Dragnea, deși de regulă nu-și menajează invitații. Încă mai surprinzător, nimeni din media, chiar nimeni!, n-a comentat în vreun fel fraza respectivă. Inexplicabil cum de s-a trecut așa ușor peste ea!
În ceea ce privește presa scrisă, am descoperit în ultimul număr al revistei Cațavencii un text iscălit P.A.H. (Patrick Andre de Hillerin), sugestiv intitulat „Elogiul mediocrității", care mi-a produs o bucurie deosebită. Deoarece mi-a oferit ocazia să constat că nu doar eu am refuzat să dedic ode comportării naționalei noastre la recent încheiatul turneu final continental. E un sentiment reconfortant să simți că nu ești singur pe un drum. Că mai sunt și alții care merg cu tine.
Dacă subsemnatul consideram, în editorialul „Nu, n-am scris nicio istorie!" din 3 iulie, că nu-i cazul să sărbătorim „în jurul unui bilanț mai degrabă modest", „Să nu ridicăm în slăvi prezența de la Euro 2024", Hillerin exprimă aceeași părere, dar cu alte cuvinte.
Nici el nu-i de acord cu formulările umflate gen „O vară de neuitat" și/sau „O vară memorabilă".
Dimpotrivă, atrage atenția că „Într-o lume normală, cu un sistem de valori solid și sănătos, o singură victorie din patru meciuri nu-i transformă pe membrii unei echipe în eroi".
Pentru ca tot P.A.H., realist, să se refere la „un joc economicos, lipsit de spectaculozitate, de calități, de viziune și lipsit, iată, și de rezultate”. Diagnostic dur, să admitem, dar apropiat de ce s-a petrecut în Germania.
Mă opresc aici, nu mai insist și nici nu mai citez. Repet însă că a-i ovaționa pe Stanciu et Co pentru evoluțiile de la Euro 2024, a le fi recunoscători și îndatorați, e o exagerare și, până la urmă, o greșeală.
De aceea și susțin, ca și P.A.H., să nu ne îmbătăm cu apă chioară. Într-adevăr, „tricolorii" nu s-au făcut de rușine în Germania, s-au comportat rezonabil și onorabil, dar atât. Să nu ne luăm avânt, să nu ne ambalăm! A fi erou înseamnă altceva. Infinit mai mult.
{{text}}