De ce combate Neil Lennon teoria norocului?

Nord-irlandezul o ține sus și tare că trebuia să câștige cu CFR. Cum să spui asta când tu ai egalat pentru 2-2 în minutul 90+7?

Hai să nu ne referim neapărat la degetul acela dus la gură de britanic după ce Rapidul a egalat pe CFR. Adică acel „Ia mai tăceți, băi, din gură cu Săpunaru al vostru!”.

„Degetul” a fost combătut pe bună dreptate atât de colegul Marius Mărgărit aici, în GSP, cât și de Marius Șumudică în direct la Fanatik Superliga. Doi de Marius pe care fotbalul și scrisul despre fotbal i-au albit de timpuriu, dar i-au și învățat „regulile jocului”. Nu cele din regulament, ci acelea nescrise.

Acel gest, acel „deget” nu se face nici la Glasgow, nici în Giulești, nici la echipa vreunei distilerii din Scoția și nici la vreo Recolta sau Avântul din campionatul sătesc. Nu se face nicăieri!

Ar fi vrut trei puncte

La puține minute după „deget”, la flash-uri, a venit iritarea fățișă a nord-irlandezului, nemulțumirea sa, ba chiar stupoarea că reporterii scot în evidență norocul unei egalări la 2 și nu faptul că Rapidul ar fi meritat să câștige. Neil a rostit de mai multe ori în aserțiunea sa „three points” cu convingerea că are dreptate. Dar n-are!

Când egalezi la ultima fază a meciului, mulțumești Cerului că a fost îngăduitor cu tine, abia apoi te-apuci să numeri ocaziile (au fost, într-adevăr, două intervenții excelente ale lui Sava și o bară, dar per ansamblu meciul a părut, tactic vorbind, la discreția clujenilor) și să le raportezi la ale adversarului. Nu există rezultat decis în minutul 90+7 care să nu aibă în componență o mare calitate de noroc.

Atunci, în acele clipe finale, decisive, nu mai contează ce-a fost în restul meciului, ci doar dacă acelei mingi îi este sau nu scris să intre în poarta adversă.

Parcurs de ... șahist

Sigur că Lennon poate să spună ce-i trece prin cap, până acum are două puncte în două partide (era să aibă doar unul singur sau nici pe acela dacă la Arad nu se punea VAR-ul după reluarea jocului), dar probabil că n-a fost adus în Giulești să facă un punct pe meci.

Cu media asta, n-ai cum să iei campionatul chiar dacă CFR a fost o nucă tare, iar decât UTA sunt alte echipe mai slabe. E o medie aritmetică modestă. Mergând așa, din remiză în remiză, ca șahiștii, până și play-off-ul devine destul de greu de atins.

Până la urmă, a fost inspirat

Dincolo de ce-a spus după meci, rămâne destul de curios ce-a făcut Lennon în timpul meciului. Sau, mai bine zis, ce n-a făcut! A început cu trei fundași centrali (că Săpunaru n-a jucat nu se comentează, a fost alegerea antrenorului) contra unui singur vârf de atac (întâi Bîrligea, apoi Michael) și a jucat așa, fără să înlocuiască unul dintre stoperi cu un jucător de mijloc sau de atac până la miezul nopții, pentru că egalarea s-a produs fix la schimbarea datei.

Acea tripletă n-a împins deloc jocul înainte (poate doar Ignat, surpriză plăcută tânărul revenit din împrumutul de la Mioveni), a lăsat spații, iar Blazek a părut mult sub ceea ce se vrea în acest sezon în Giulești.

Dar când îl bagi în ultimele minute pe Hasani, iar acesta egalează în ultima secundă înseamnă că te numești un antrenor inspirat. Și atunci, ai motive să revedici chiar victoria, nu?