Sorții au ajutat-o pe FCSB să aibă un parcurs lejer în preliminariile UCL de vreme ce i-au scos în cale pe Virtus din San Marino, o trupă de amatori, iar acum pe Maccabi Tel Aviv. Sigur, o formație cu CV și pretenții, dar abordabilă. Campioana Israelului, țară al cărei fotbal ocupă locul 78 în ierarhia FIFA, sub România, situată pe 45. Ba și un adversar, alte avantaje pentru FCSB, venit la București fără mai mulți titulari și care va găzdui returul la Budapesta, nu la Tel Aviv, din pricina stării de război existente în Israel.
Deși Maccabi a aliniat pe stadionul Steaua, asaltat de 26.000 de spectatori, jumătate din garnitura standard, FCSB n-a reușit să câștige în fața unei echipe căreia i-au lipsit 6 oameni de bază. Internaționalii Revivo, Shahar, Davida, Madmon și Turgeman, cedați benevol naționalei pentru turneul olimpic, „din patriotism”, mi s-a spus, dar și angolezul Milson, pe picior de plecare la Steaua Roșie Belgrad. Toți aceștia vor absenta și în manșa a doua.
Într-adevăr, FCSB a dominat partida, mai ales în repriza secundă. A irosit însă 3-4 ocazii uriașe, cea a lui Musi din prelungiri (90+5) fiind monumentală, de neratat!
Totuși cei care au deschis scorul au fost oaspeții. Cu numai 3 străini (ghanezul Addo, olandezii Asante și Van Overeem), campioana României a rulat 6, Maccabi a stat curajos pe picioare. Niciun moment n-a intrat în panică, nu s-a predat.
La golul înscris de Bitton au contribuit, din păcate, ambii fundași centrali ai FCSB: Ngezana și Dawa l-au scăpat din ochi pe atacantul israelian abia introdus. Noroc că Dawa și-a răscumpărat repede greșeala, egalând după 4 minute, când a fructificat, cu capul, lovitura liberă executată magistral de Olaru.
Un 1-1, părerea mea, incorect în raport cu desfășurarea întâlnirii, cu caseta tehnică. Dar menit să evidențieze actualele limite ale formației din Berceni. Adică s-o pună pe gânduri, s-o preocupe. Rezultatele nu-s cele visate de fani.
În sensul în care, să renunțăm la driblinguri!, niciunul dintre cei nou-sosiți, în frunte cu îndelung lăudatul Ștefănescu, n-a convins. Așa se explică, fie și simplist, egalurile în serie bifate de roș-albaștri în acest început de sezon.
Proaspetele achiziții întârzie să se acomodeze, să dea dovadă că a meritat efortul, dar și prețul, de a fi aduse. Afirmația îl vizează și pe D. Popa, înlocuit la pauză, parcă încălțat cu ghete de plumb. De acord că-i prematur pentru concluzii, dar nu degeaba se zice că ziua bună se cunoaște de dimineață.
În consecință, greul l-au dus iarăși Olaru (cel mai combativ), Radunovic (cel mai activ) și Băluță (cel mai periculos). Totuși cam puțin, nu?, pentru o echipă ce și-a propus calificarea în grupele Champions League. Dar care, iată, nu le-a bătut nici măcar pe U Cluj și pe Unirea Slobozia!
În ciuda faptului că n-a învins și nici n-a impresionat, tot FCSB trebuie considerată favorită la calificare. A părut, în condițiile date, echipa mai puternică, mai valoroasă. Nu susțin asta pentru a alimenta un optimism devenit modă la noi. Ca să fiu în ton, să nu deranjez.
Nu, chiar cred că, în ciuda vulnerabilităților ei, campioana României este superioară celei a Israelului. Are o clasă în plus. Va trebui însă să se concentreze la maximum, să se ia în serios, pentru a merge mai departe.
Se înșală cine-și închipuie că dacă se va juca, miercurea viitoare, pe teren neutru, returul va fi o formalitate, o floare la ureche. Nu va fi, Maccabi are șansa ei.
{{text}}