„Din ce știu eu, nu există un conflict de interese, este doar o chestie morală”, a fost una dintre replicile lui Mihai Stoichiță după ședința comisiei tehnice a FRF care a stabilit, prin filtre nedefinite și preocupări naționale, ordinea priorităților pentru postul de selecționer.
Cu aceeași grimasă în colțul gurii, ca în urmă cu doi ani, căci atât e ciclul unui proiect cu coordonate naționale în România, în continuare a rostit: Hagi.
Simplu și obraznic de nonșalant pentru același film cu repetiție.
Măcar de rușinea lui Loți
La început de 2022, după plecarea lui Mirel Rădoi, „unșii” de la federație procedau la fel. Apoi a urmat fanfaronada procesului de recrutare desfășurat la domiciliul celui vizat. Pe listă, Mircea Lucescu, Loți Boloni, Răzvan Lucescu, Gheorghe Hagi și varianta accesibilă Edi Iordănescu.
Unii au fost folosiți doar pentru poză, alții s-au arătat jigniți de modul de discuție, iar dintre toți doar Boloni a mers mai departe și a făcut o conferință de presă în care a spus, răspicat și clar, cât a fost negociere și cât a fost propunere.
„Atunci de ce dracu mă cauți pe mine? Acest tratament pe mine m-a deranjat”, a răbufnit atunci antrenorul, în momentul în care s-a trecut la capitolul obiective în eventualitatea în care ar fi preluat banca tricoloră. A fost unicul care a demascat.
Candidați iepuri
Timpul a trecut, iar Gică Hagi, patron la Farul, se află în același conflict de interese dacă acceptă postul. Conflict, nu chestie morală.
Un discurs care ne-ar fi arătat că FRF a evoluat, în ultimele luni, cel puțin proporțional cu echipa națională, ar fi putut fi construit în jurul ideii de lucru legitim, în care instituția se pune în slujba viitorului selecționer de a-l sprijini să fie întru totul curat în momentul în care semnează contractul.
Altfel, e un joc cu mulți iepuri din care triumfă, inevitabil, opțiunea soft, cea de casă. În cazul de față, Adrian Mutu. Lipsește fumul alb.
{{text}}