Mesajul Anei Brânză pentru „tricolori” în ziua în care se deschid oficial Jocurile Olimpice de la Paris: „Să păstreze emoția cu ei și să o educe astfel încât să-i ajute la îndeplinirea obiectivelor”

Ana Maria Brânză (39 de ani) este la Paris în altă postură decât cea de sportiv. Ea a adunat cinci ediții consecutive de Jocuri Olimpice, la trei, 2008, 2016, 2021, urcând pe podium. # A avut însă de depășit și momente dificile, cum a fost cel de la Londra, când echipa feminină de spadă din care făcea parte a pierdut de la prima întâlnire, deși era favorită principală.

Ana Maria Brânză zâmbind cu medalia de argint la gât, dar încercând să o fure în glumă pe cea de aur. Ana îngenuncheată pe planșă. Ana reușind o tușă din zbor, apoi având lacrimi în ochi alături de alte trei fete la fel de emoționate.

Ana cu mască pe față, epuizată, dar fericită. Sunt cinci ipostaze din cariera olimpică a celei care are în palmares toate medaliile posibile la competițiile majore.

Și-a încheiat cariera în 2021, după ce a cucerit argintul în proba individuală de spadă la Tokyo. Avea în bagajul său olimpic un aur cu echipa în 2016 și un argint în 2008 la individual, dar și episodul de la Londra în 2012, când echipa feminină de spadă a fost învinsă de la primul meci, deși câștigase titlul mondial în 2010 la Paris și în 2011 la Catania.

Ce o ține în priză pe Ana Maria Brânză

Acum, Ana este la o nouă ediție, dar din postura de consilier al președintelui COSR, deși de fapt atribuțiile trec de această titulatură. La Paris are grijă ca totul să funcționeze bine la Casa României. „Este prima ediție la care m-am calificat din oficiu. Chiar glumeam și este cu adevărat emoționant, doar că este o altă emoție”, a spus ea într-o zi călduroasă la Paris.

„Când ești sportiv de performanță, cred că ești singurul care știe care este rolul tău la Jocuri, ai muncit patru ani, poate mai mulți ani ca să ajungi.

Când treci de partea cealaltă a baricadei, totul pare o provocare, mai ales când ești la prima experiență, dar pe mine tocmai acest lucru mă ține în priză.

Toată această adrenalină cu situații pe care trebuie să le rezolvi acum. Mă provoacă și mă bucur că pot să trăiesc și această experiență. Bineînțeles, nu este la fel de intensă ca aceea în care intri în sală”, a elaborat fosta spadasină.

Când ești sportiv de performanță sau cel puțin asta se întâmpla în la edițiile la care eu am participat ca sportiv, nu e superinteresant să vezi tot ce se întâmplă în spate. - Ana Maria Brânză

Nu ai această perspectivă ca sportiv, dar acum că am acces în spatele scenei e interesant. Cele mai multe sarmale pe care le-am mâncat vreodată în viața mea au fost la Beijing, la ediția din 2008, acum vreau să văd cu ce mă poate surprinde Paris 2024 din altă postură” - Ana Maria Brânză

Ana are ocazia să vadă din nou un concurs de scrimă în Grand Palais, acolo unde în 2010 a câștigat alături de Simona Gherman, Anca Măroiu și Loredana Dinu primul titlu mondial al spadei feminine românești.

„Nu știu cum voi reacționa în momentul în care voi intra din nou în Grand Palais, la distanță de 14 ani după primul titlu mondial cucerit de echipa feminină de spadă a României”, spune ea.

Echipa României a învins atunci Franța, Coreea de Sud și Germania, iar după întâlnirea cu Coreea de Sud, ea s-a bucurat într-un mod inedit, rostogolindu-se pe planșă.

„Cu siguranță o să fie o emoție aparte să reintru în sală. Vreau să merg să o văd pe pe Mălina Călugăreanu, singura reprezentanta a scrimei românești la Paris.

Virgil Sălișcan, antrenorul ei, a concurat în 2010. Mi-aș dori tare mult ca și Mălina să se bucure și fiecare sportiv din Team România să se bucure de tot ce înseamnă această experiență”, a spus Ana.

Amintiri de la Tokyo

Pe 24 iulie s-au împlinit fix trei ani de când Ana urca pe podium la Tokyo, dar prinsă cu chestiuni organizatorice pentru deschiderea Casei României, a realizat acest lucru doar spre seară.

„Au avut grijă rețelele de socializare să-mi reamintească. Știam că e în această perioadă, dar nu am fost atât de conectată acum. Doar aștept să văd ce vor face sportivii noștri.

Bineînțeles că e emoționant. Ulterior am răsfoit pozele, m-am uitat și am retrăit momente de la Tokyo, am văzut imaginea podiumului când eram cu măștile pe față. Au fost emoții, emoții amestecate vizavi de Tokyo, dar mă bucur că am avut ocazia să-mi închei cariera în într-un asemenea mod”, și-a amintit Ana.

Având în spate cinci ediții de Jocuri Olimpice, începând cu 2004, Ana așteaptă cu nerăbdare să-i vadă pe colegii săi concurând.

„Nu știu cât este cum și-au imaginat-o, nu știu cât e așa, cum visat ei acest lucru, dar să se bucure pentru că le pot spune cu mâna pe inimă că vine vremea în care o să le fie dor și de durerea aceea de după antrenament, și de momentul în care aștepți autocarul și poate nu mai ajunge la timp, și de mâncarea din Satul Olimpic”, subliniază septupla campioană europeană.

Medalia din bagaj

Pentru ediția din 2024, România și-a identificat sportivii pe care-i vede pe prima treaptă a podiumului, dar acest lucru nu funcționează mereu, iar Ana este persoana cea mai potrivită să spună cum este să pleci de acasă cu medalia de aur în bagaj, iar la Jocurile Olimpice ea să nu devină realitate. S-a întâmplat la Londra.

„Acesta este unul dintre motivele pentru care niciodată nu dau vreun pronostic. Știu presiunea pe care o au sportivii pe care ei o pun pe ei și asta mi-aș dori să-i rog înainte de toate, cu presiunea din exterior putem, știm, avem instrumente și putem să gestionăm mult mai ușor, dar să încerce ei să se menajeze”, subliniază ea.

Apoi continuă: „Să fie conectați acolo, să accepte emoția. Eu, cel puțin cât timp am concurat, dacă intram în sala de competiție, fie că era campionat național sau fie că era vorba despre Jocurile Olimpice, dacă nu simțeam acea emoție, însemna că nu sunt conectată. Așa că să păstreze emoția cu ei și să o educe în așa fel încât să-i ajute la îndeplinirea obiectivelor”, a încheiat Ana, cea care nu s-a lăsat până și-a atins toate visurile.

Când uiți că te-ai retras

La Paris, Ana a avut un moment în care a uitat că nu mai este sportivă, atunci când a încercat să meargă în Satul Olimpic. „Eu, fiind obișnuită de fapt cu acreditarea de sportiv, m-am dus foarte hotărâtă în Sat, dar nu mi s-a permis accesul, bineînțeles, trebuiau să mai îndeplinesc niște formalități.

În cele din urmă am reușit să intru și în Satul Olimpic și am avut ocazia să mă întâlnesc cu scrimeri din lumea largă, să văd surpriza de fețele lor”, a povestit Ana.