Universitatea Craiova, zero orgoliu și vână oltenească în ADN

Revenită în Europa după 2 ani, Universitatea Craiova e pe punctul de a-și încheia aventura în Conference League înainte de a fi început cu adevărat.

După un început de vară fierbinte, cu naționala la Euro și suporterii adunați din nou în jurul ei, am revenit în mediocritatea campionatului nostru intern. O mediocritate care se reflectă cel mai bine în cupele europene. Dar ce zic eu cupe europene, că acolo nu prea mai ajungem. În preliminariile lor!

Adversari de mâna a doua, rezultate, așișderea. Dacă nu mai rău! Vezi Universitatea Craiova, revenită după 2 ani în circuitul european, dar deja pe punctul de a-l părăsi, după acest 0-2 încasat la Maribor, în turul 2 preliminar al Conference League.

Sigur, atâta vreme cât există și un retur, în Bănie, speranțe mai sunt. Dar parcă și astea pălesc când derulezi filmul evoluției juveților în acest debut de sezon. Unii ar putea invoca faptul că, rămasă în zece încă din minutul 31, formația lui Costel Gâlcă a fost, practic, condamnată.

Fals! Sunt atâtea exemple de echipe care au rămas în zece, dar au răzbit și au încheiat meciul „în picioare”. Însă pentru așa ceva îți trebuie vână, spirit de echipă, ambiție, mentalitate. Acel „murim cu ei de gât”.

Numai că la Craiova n-am văzut așa ceva. Joi, echipa s-a „stins” cu fiecare minut care a trecut. De parcă ar fi jucat un meci care doar trebuia dus la bun sfârșit, bifat. Bucuria întoarcerii în Europa, orgoliul oltenesc? La suporteri vezi asta, cu siguranță! Însă nu și pe teren. Echipa n-are așa ceva în ADN-ul ei.

De ani de zile, Universitatea pare că a căzut pradă unui blestem sau unui virus, ziceți-i cum vreți, care-o seacă de puteri din interior. Indiferent cine vine pe bancă și ce jucători sunt achiziționați, imaginea este aceeași. A unei trupe capricioase, cu pretenții mari, dar cu realizări sub așteptări.

Haideți să ne uităm un pic la Alexandru Mitriță. A revenit în Bănie vara trecută, a început sezonul 2023 - 2024 în forță, apoi, ușor-ușor, a căzut și el pradă acelui „virus” al suficienței.

Unul care pe Andrei Ivan pare să-l fi îngenuncheat de tot. L-ați privit mai atent în timpul interviurilor, la zona mixtă? Ivan cel cu tupeu și aplomb de altădată afișează de mult timp o figură de om resemnat, parcă pierdut, indiferent. Este exact imaginea pe care o proiecteză adesea și Universitatea Craiova pe teren.